S-ar putea să existe destui care se zburlesc şi numai la auzul unei asemenea teme. Când noi, adică majoritatea celor mulţi, n-avem de niciunele şi abia o ducem de azi pe mâine. Şi, la o adică, nu am cum să nu le dau dreptate.
Pe undeva, mai în toate sectoarele de activitate s-a strâns şurubul. Banii sunt mai puţini. Totuşi, atâţia câţi au mai rămas se impune a fi mai bine chivernisiţi. Sigur, o comparaţie între spaţiile destinate culturii între regiunea Gabrovo(Bulgaria) şi judeţul Gorj, înfrăţite în domeniul cultural, este în defavoarea noastră. Mare mi-a fost mirarea când, la finele săptămânii trecute, fiind invitat la două manifestări culturale din Râmnicu Vâlcea m-am simţit un piculeţ umilit. Prima manifestare n-o discut, fiind în întregime privată. A doua, în schimb, tot privată la origini, nu excludea parteneriatul public-privat.
Dar să vedem despre ce-i vorba. „Copilul teribil al reportajului românesc”, aşa cum l-a apreciat Tudor Arghezi pe Ilie Purcaru, beneficia de o lansare de carte „Cine sunt”, evident apărută postum, în care poetul, prozatorul, eseistul şi gazetarul avea vreo 80 de pagini autobiografice. La care s-au adăugat crâmpeie din celebrele sale interviuri cu mari personalităţi ale culturii române – de pe plaiurile româneşti ori chivernisiţi ca mari valori în lumea mare. Plus nişte amintiri-memorii ale unor condeieri ce l-au cunoscut. Din Gorj, au avut acest mare privilegiu poetul şi publicistul Nicolae Dragoş şi Ion Predoşanu. Manifestarea omagială şi, totodată, comemorativă de 80 de ani pe care i-ar fi împlinit Imensul Ilie Purcaru la sfârşitul anului 2013. Dacă ar mai fi trăit. Şi, totuşi, el „a fost şi este” prin opera domniei sale şi prin amintirile celor apropiaţi.
Pe vremuri de criză, în mai toate epocile, cultura rezistă şi înfloreşte. Chit că banii, cum spuneam, sunt greu de găsit. În trecutul regim, de până-n ‘89, ce fusese botezat de Octavian Paler drept Epoca de Aur şi de nea Ilie Purcaru drept Epoca Clepsidrei s-a scris şi creaţiile artistice n-au lipsit. Cum, necum la Râmnicu Vâlcea s-a ridicat o superbă şi modernă clădire – demnă de creaţiile arhitectonice din Occident – Bibliotecă Judeţeană „Antim Ivireanul”. Cu o sală aşijderea, cupolă şi hol expoziţional de toată lauda.
Dar foarte important este şi efortul financiar al scriitorului Ioan Barbu, bun amic al lui nea Ilie Purcaru, patronul ziarului Curierul de Vâlcea şi al Editurii Antim Ivireanul, care-a făcut posibilă apariţia cărţii. Să reţinem că părinţii lui nea Ilie Purcaru s-au născut în Gorj – mama la Târgu Cărbuneşti, iar tatăl la Pojogeni. Cu toate că s-a născut la Râmnicu Vâlcea, părinţii fiindu-i gorjeni dar profesori acolo, ar fi cazul să-l revendicăm pe gorjeanul Ilie Purcaru. Apreciat, deocamdată, ca vâlcean.
Nici pe acolo nu-i dau banii afară din casă pe oameni. Cu toate acestea, şefii judeţului, primăria şi sponsorii sunt mai aproape de cultură şi de marile valori ale ei. Ce-i împiedică pe gorjeni să înveţe din reuşitele vecinilor vâlceni? Eu, unul, încă n-am aflat. Oricum, vâlcenii par a fi mult mai altruişti şi la cârma judeţului cu oameni mult mai aproape de alegători şi de promisiunile lor electorale. Greşesc, cumva?
Nicolae Roşca
