Trăim vremuri cumplite, vremuri în care mase întregi de oameni sunt aţâţate la luptă, una împotriva celeilalte, pe considerente religioase. Religia a devenit o “armă de luptă”, mai abitir ca pe vremea închiziţiei, folosită măiastru, de unele puteri cu tendinţe de hegemonie planetară.
Popoarele contemporane “Internetului” sunt “injectate” cu tot felul de dogme, de secte, de superstiţii, şi datorită sărăciei pe care o trăim, popoarele se lasă îndobitocite, ca cele de pe vremea lui Richard, Inimă de Leu.
Cuvântul Religie, derivă din latinescul “religio”, desemnând o putere exterioară omului, care îl obligă la un anumit comportament, sub ameninţarea unei pedepse. Religiile au fost “trepte necesare pe scara cunoaşterii”, având rolul lor pozitiv, moralizator, cât timp nu devin “fundamentaliste”! Pentru că actul Creaţiei se întinde până acolo, până unde merge şi Timpul: Creaţia continuă şi astăzi!
La nivel planetar, avem peste 1,4 miliarde creştini, peste 1 miliard musulmani, 0,5 miliarde hinduşi, 0,5 miliarde budişti, peste 1 miliard confucisianişti, animişti şi sintoişti, 0,5 miliarde zoroastieni, peste 20 milioane mozaici etc.
Iată deci, că există o pluralitate a religiei, care trebuie să conlucreze cu ideile de pace şi iubire, Creştinismul având ca lege fundamentală iubirea!
Dar, dacă religiile oficiale au rolul lor pozitiv (unele fiind de o varstă cu statul, ca la noi!), nu sunt de acord cu unele persoane care susţin că religia lor este cea mai adevărată şi cea mai pură. Toate religiile converg la ideile de la baza lor spre convieţuire paşnică între toate popoarele!
Sectele religioase care au explodat în ultima vreme, au un rol destabilizator în viaţa statelor, ele fiind grupuri restranse şi închise, desprinse dintr-o religie, venerând simboluri păgâne, sau zeificând pe liderul lor.
Credinţa sectanţilor e la fel ca focul care mistuie o clădire, în urma focului rămânând ruină. Aşa sunt sufletele sectanţilor pe care mânia religioasă i-a cuprins: în ele nu rămâne decât cenuşa neîncrederii şi a minciunii, ele fiind formate din sclavi, iar morala sectelor e morala sclavilor, care anulează orice drept al fiinţei umane, subordonând-o liderului sau liderilor.
Sectanţii nu au voinţă proprie, ea fiindu-le anulată de obscurantismul puternic, care ca un narcotic pune stăpânire pe ei! Sectele religioase propagă idei nocive, toate convergând către înstrăinare completă a adepţilor faţă de societate, cât şi subordonarea necondiţionată faţă de liderii lor! Conducătorii acestor secte, urăsc transformarea psihică a celor care ies de sub influenţa lor. La unele secte, cum a fost cea a americanului Larry, a condus la sinucidere în masă (şi “integrarea în absolut a escrocului Gregorian Bivolaru, fugit acum în Suedia, deşi nu e o sectă în înţelesul religios, nocivitatea ei este cunoscută).
La noi, în România, înafara cultelor permise legal, au proliferat după 1989 o sumedenie de secte care împart otrava lor pe hârtie ultravelină, tipărită în afara ţării, fiind o cale pentru destabilizarea ţării. O sectă principală este cea a Iehoviştilor şi trebuie stopat!
Gheorghe Rădulescu
