Gurile de mină de la Leurda au fost închise dar neecologizate, ele supurând la suprafaţă o apă tulbure, acidă, plină de rugină, într-un cuvânt, poluată, care traversează însă toată localitatea, prin gospodăriile localnicilor. Apa improprie consumului care este utilizată însă de păsările şi animalele gospodarilor din Leurda, afectează solul şi pânza freatică din zonă, oamenii neputând opri ca apele contaminate să le traverseze curţile sau grădinile. Leurda este considerat de specialişti şi chiar de oficialii din minerit drept ,,sit contaminat”, dar cei care ar trebui să facă ceva pentru ecologizarea zonei, afectate de minele de subteran, nu mai fac nimic, banii pentru un astfel de demers fiind deja consumaţi. Nici măcar proiectele care ar fi putut fi accesate de autorităţile locale din Motru, singurele eligibile, nu s-au realizat, totul în dauna celor care îşi trăiesc viaţa în această comunitate care numără cam 150 de familii.
Mina Leurda a fost închisă în anul 2000. La acea vreme 900 de angajaţi au fost disponibilizaţi, deşi în perioada de glorie numărul salariaţilor depăşea cu uşurinţă 2000 de mineri. Mina de subteran producea cantităţi mari de cărbune, într-un an de pe una din gurile minei fiind scoase un milion şi jumătate de tone de cărbune, Leurda fiind singura mină din ţară care reuşise această performanţă. O dată cu mina s-a dezvoltat şi localitatea, aflată la mică distanţă de municipiul Motru. Deşi benzile transportoare ale minei traversau localitatea iar în aer se simţea pregnant praful de cărbune, oamenii din Leurda erau mulţumiţi. Membrii familiilor lor lucrau la mină iar localitatea înflorise. În 2000, o dată cu 
închiderea Minei Leurda a început şi declinul comunităţii. Tinerii au plecat din localitate, de drumuri nu s-a mai ocupat nimeni, vechea şcoală s-a închis iar acum mai este funcţională doar grădiniţa. În 11 ani, s-a ales praful de Leurda, artera rutieră care desparte localitatea de Motru fiind acum un adevărat dezastru. Doar microbuzul şcolar care face zilnic ruta pentru a culege copiii din sat este singurul mijloc de transport care ştie să ocolească gropile din drumul care este plin de cratere. Nepăsarea autorităţilor şi-a dat mâna cu trecerea ireversibilă a timpului dar şi cu oamenii care au distrus construcţiile fostei mine, în 
căutarea preţiosului fier. Din mina de altădată a rămas acum doar scheletele de beton şi clădirea din care se conducea, cu mai bine de un deceniu în urmă, Mina Leurda, şi acest imobil fiind devastat de nepăsare.
“La comunişti”, împotriva alunecărilor de teren şi a poluării
Un grup de cetăţeni din Leurda, decid însă în urmă cu şase ani de zile să ceară ajutorul factorilor decizionali pentru a salva localitatea. “Necazurile noastre sunt legate de deteriorarea mediului datorită exploatării subterane a cărbunelui. Toate suprafeţele de teren pe care le deţinem în zona colinară sunt total deteriorate. Ploile din această primăvară au agravat situaţia având loc masive alunecări de teren. 
În 2005 ne-am adresat în scris SNLO şi ne-am adresat verbal conducerii EMS Motru, invitându-i în mijlocul nostru pentru a constata cele relatate, şi a găsi soluţii, dar tăcere totală, nimeni nu ne-a dat nici măcar un răspuns evaziv cu excepţia directorului EMS Motru care ne-a trimis «la comunişti, ei să rezolve problema». Menţionăm că deţinem titluri de proprietate asupra acestor terenuri inutilizabile. În plus peisajul este groaznic, falieri ale solului, alunecări masive de teren, bălţi, vegetaţie forestieră degradată”, transmit localnicii din Leurda Agenţiei de Protecţia Mediului Gorj. Transmit o altă adresă şi la Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor care pasează problema spre Ministerul 
Economiei menţionând că prin Fondul de Mediu, dacă autorităţile locale fac proiecte eligibile, pot finanţa un proiect bun de ecologizare la Leurda. Din 2006 până acum au trecut însă 5 ani iar autorităţile din Motru nu au găsit timpul necesar să întocmească un astfel de proiect deşi luna trecută puteau să îl depună.
Hanu: “Timpul a fost scurt”
Este adevărat că depunerea proiectelor de ecologizare a trebuit făcută în maxim o lună de zile, asta până în noiembrie, dar autorităţile din 
Motru au avut la dispoziţie 5 ani dacă nu 11 pentru a face demersurile necesare pentru atragerea fondurilor care să decontamineze zona şi să o ecologizeze. “Timpul a fost scurt şi nu am putut depune un astfel de proiect”, a declarat primarul Dorin Hanu care nu are însă prea multe scuze, mai ales că o parte din localnicii deţinători de titluri de proprietate, în zona minei, nici măcar nu au fost puşi în posesie fapt care ar împiedica şi derularea unui aşa-zis proiect.
Ministerul Economiei somat să ia măsuri
Despre situaţia de la Leurda a fost consultat şi Marin Condescu, liderul Federaţiei Naţionale Mine Energie. Sindicalistul susţine însă că pentru Leurda se putea face mai mult, chiar din 2002 când mina a fost luată de la SNLO. Tot Condescu declară că bani pentru 
ecologizare trebuia să îi ofere Guvernul. Daniel Burlan, directorul general al SNLO susţine, la rândul său, că vina pentru situaţia de la Leurda nu ar aparţine autorităţilor locale, care sunt însă eligibile să facă un proiect de ecologizare, ci Ministerului Economiei. “Este un perimetru predat către Ministerul Economiei care are obligativitatea să ecologizeze zona respectivă”, explică şi Burlan.
Mulţi văd, puţini pricep
Dar cine mai înţelege a cui e vina când pământul se surpă iar apa din fântâni este poluată de la 
şuvoaiele ruginite ieşite dintr-o veche gură de mină. Cu siguranţă, Elena Creţu, localnică în vârstă de 74 de ani nu pricepe nimic din acte, scuze şi păreri. Femeia, mutată în urmă cu 50 de ani în Leurda, ca urmare a căsătoriei, nu vede decât că este la o sută de metri de gura de mină care varsă zilnic apa populată prin gospodăria sa. Nici vecinii femeii nu pricep mai multe chiar dacă în grădina lor “a crescut” o mină contagioasă pentru toată localitatea.
Mezinca: “Leurda a ajuns o bătaie de joc”
Dacă tanti Leana nu înţelege cine şi cum ar trebui să rezolve problema din Leurda, Mircea Mezinca, consilierul directorului general al SNLO, Daniel Burlan, pricepe altfel lucrurile. Mezinca critică astfel nepăsarea autorităţilor de toate felurile, de la Motru, la Mediu şi retur. Mezinca critică autorităţile din Motru care văd Leurda ca pe o anexă, deşi oamenii de aici plătesc aceleaşi taxe şi impozite, aceleaşi autorităţi fiind implicate în alte proiecte decât cele importante pentru această comunitate. “Accesul spre Leurda este sub orice critică. Infrastructura este la pământ. Localitatea este uitată de autorităţile care trec pe acolo din patru în patru ani, ca să adune voturi şi atât. Infrastructura este aceiaşi care a fost făcută de fosta exploatare minieră, care s-a închis cu 11 ani, iar între timp nu s-a mai făcut nimic, nimic”, explică, dezamăgit Mezinca, unul dintre directorii care şi-a ridicat o casă frumoasă într-o zonă deplorabilă. “Am băgat o grămadă de bani să îmi repar maşina. Şi nu sunt numai eu nemulţumit, toată lumea, copiii care merg la şcoală, părinţii lor, lumea care vara nu mai suportă praful, drumul peste care nu s-a mai pus nici măcar un strat de bitum. Este o bătaie de joc. Nimeni nu ne ia în calcul”, spune, dând din cap, Mircea Mezinca. Acesta explică şi că în zonă şi-a mai făcut apariţia şi o firmă care ar vrea doar teoretic să salveze zona, în fapt firma în cauză exploatează nu explorează, şi asta sub nasul celor de la Mediu. Mircea Mezinca nu este singurul care şi-a construit o vilă la Leurda, în ciuda lipsei utilităţilor şi a condiţiilor vitrege în care se face accesul spre localitate. Şi directoarea spitalului din Motru, Camelia Khraibani, şi-a ridicat o casă deosebită, dar nu a mai lucrat mai nimic la ea, cel puţin în ultimul an.
“Apendicele” Leurda, bun de stors bani de către Conversmin
În 2003, Conversmin SA Bucureşti duce la bun sfârşit, prin ICM Târgu-Jiu un proiect care include şi lucrări de ecologizare. Documentaţia privind “Închiderea şi Ecologizarea Minei Leurda” a fost avizată în acelaşi timp de Ministerul Economiei. Lucrările s-au făcut pe bani mulţi, care au intrat însă în anumite buzunare iar în teren Leurda a rămas exact ca acum.
Anamaria Stoica
