Învăţătura Preotului de mir – „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii. Tu, însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”! (Matei V, 16-18)

Schimbarea la care mă invită Postul Mare înseamnă să înţeleg că sunt chemat să străbat o distanţă semnificativă înlăuntrul fiinţei mele! De fapt, Postul Mare este imitarea vieţii pământeşti a Lui Iisus Hristos, iar cel care posteşte se apropie de viaţa Mântuitorului! Pentru cei ce se nevoiesc să-şi păzească curăţia lor sufletească şi trupească, gândurile curate au mai mare putere duhovnicească decât toată asceza, iar, înfrânarea practicată în post este un exercițiu al detașării față de lumea sensibilă, mai ales că omul astfel transfigurat e primeneşte pe sine, fiind singurul care reușește să se apropie în mod real de ceilalți, neîmpiedicat de pornirile și dorințele materiale sau hedoniste! Din cele de mai sus reiese că Însuși Dumnezeu este scopul final al postului în ortodoxie, astfel că prin postire firea umană devine din ce în ce mai aproape de cea divină, prin diminuarea tendințelor instinctuale, iraționale şi consumiste. Totodată, Dumnezeu este și mijlocul prin care exercițiul înfrânării reușește, deoarece, în lipsa ajutorului divin, postul are cel mult valoarea unei diete alimentare! Atât postul, cât și capacitatea de a posti sunt văzute mai mult ca un dar primit de la Dumnezeu, decât ca o realizare umană, efortul ascetic fiind o actualizare la scară personală a suferinței! Răstignirea Lui Iisus Hristos, ca o privire spre mântuirea sufletului, îndepărtându-ne de puterea distructivă a păcatului și de consecințele dureroase ale încălcării poruncii lui Dumnezeu. Să luăm aminte întotdeauna la aceste lecții și să le păstrăm în inimi ca pe un îndrumar autentic pe calea vieții spiritual! Calea Postului Mare nu este una ușoară, dar este dătătoare de speranță! Această călătorie pe calea virtuților presupune o luptă duhovnicească spre curăţirea de păcate şi luminarea sufletului, a cărei răsplată este pe măsură şi faptă! Prin Patimile și Răstignirea Sa pe Cruce, Mântuitorul Hristos ne-a arătat că pentru a ajunge la Înviere, fiecare dintre noi trebuie să parcurgem calea Crucii. Ne răstignim și murim păcatului împreună cu Hristos, ca să înviem împreună cu El. Acest lucru se realizează în Taina Sfântului Botez și se actualizează cu fiecare dintre noi, în parte, mai ales în acest Sfânt și Mare Post care precede sărbătoarea Învierii, când aducem Lui Dumnezeu pocăință pentru păcatele săvârșite! De altfel, pocăinţa reprezintă asumarea de bunăvoie a Crucii şi răstignirea duhovnicească, împlinindu-se în învierea, înnoirea şi îndumnezeirea noastră! Aşadar, Ortodoxia nu este doar căinţă, jale, lacrimi, ci şi Înviere, ca un rod al răstignirii duhovniceşti. Deci, pocăinţa în Ortodoxie anticipează învierea, bucuria. În acest sens, Sfânta Evanghelie ne arată că, atunci când cineva posteşte, postul trebuie să se facă nu în stare de tristeţe, ci de bucurie: „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii. Tu, însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”! (Matei V, 16-18). Deoarece Postul este cel mai potrivit moment pentru a ne mai opri un pic din vâltoarea vieţii laice, atât de frisonată de fricile cotidiene! Pentru aceasta, «Ecumenical Advocacy Alliance» (EAA), care adună creştini cu tradiţii şi confesiuni diferite, a indicat un program în şase puncte pentru a începe Postul Mare cu un stil care să însoţească pregătirea pentru Paşte: de la postul de la mâncare, ca gest simbolic de solidaritate cu persoanele care suferă de foame în lume, la angajarea de a împărtăşi hrană şi resurse pentru timpul Postului Mare, aşa încât să se treacă peste orice tip de risipă şi să se întărească simţul comunitar, până la semnarea unui apel adresat lui «Food and Agriculture Organization» (FAO) pentru un plan concret împotriva exploatării nediscriminate a pământului şi pentru definirea drepturilor apei. În concluzie, Crucea Domnului este înfrânarea a toată desfătarea, și lege de postire celor ce se închină ei fără încetare, iar, cei ce privesc neîncetat la Cel ce S-a pironit pe dânsa, își răstignesc trupul împreună cu patimile și cu poftele. Dintru care să ne sârguim să ne facem și noi curați prin post; să ne împărtășim cu Cela ce S-a împărtășit nouă cu iubirea de oameni prin patimi și dintru a Sa nepătimire a împărțit firii noastre, Cela ce are mare milă (Triod). Pe lângă ajutorul divin, în perioada postului, o importanță deosebită o are ajutorul uman, comunitar, iar, a practica singur prescripțiile din Triod este extrem de greu, dacă nu imposibil, mai ales într-o viață obișnuită la oraș. De aceea, existența unei comunități parohiale în care sunt practicate aproximativ aceleași prescripții alimentare și liturgice, poate avea are o valoare considerabilă, chiar și numai datorită încurajării reciproce între credincioșii care se smeresc în Postul Mare!
Preot Paroh, Dan DULĂMIŢĂ, Parohia Târgu-Cărbuneşti