În Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu); Ap. 1 Timotei: 4, 9-15; Ev. Luca 19, 1-10; glas 8, voscr. 11, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Biserica Ortodoxă Română, din textul Sfintei Evanghelii desluşim întâmplarea legată de întâlnirea Domnului Iisus Hristos cu vameșul Zaheu, pentru că intrând în cetate, Mântuitorul se afla pe drumul principal, unde l-a întâlnit pe vameşul, care era o persoană incomodă, ba chiar antipatică, fiindcă strângea birurile, mai ales că vameșii și desfrânatele constituiau două categorii de oameni atotprezente și disprețuite de popor, însă, Hristos spunea odinioară că aceștia vor intra mai ușor în Împărăția lui Dumnezeu, decât cei plini de mândrie și lipsiți de pocăință (Matei 21, 31). Constatăm că vameşul Zaheu nu doar că era disprețuit și nici nu era lăsat să se apropie de Iisus, mai ales că era mic de statură, de aceea, multe glume se făceau pe seama lui, motiv pentru care devenea înverșunat atunci când percepea vamă. Aşadar, Evanghelia ne aduce înainte un fariseu, pe celebrul Zaheu, care nu este un vameș oarecare, ci, este șeful vameșilor din Ierihon, cel mai cunoscut, cel mai important, de unii cel mai detestat și invidiat strângător de biruri, pentru că era bogat. Deci, când Iisus trece prin Ierihon, Zaheu vrea să-L vadă, dar, pentru că era scund și mulțimea care Îl înconjura pe Iisus era numeroasă, Zaheu urcă într-un arbore numit sicomor, iar, Iisus îi spune că doreşte să vină în casa Lui. În marea sa bucurie de a-L avea în casa sa pe Domnul Hristos ca oaspete, Zaheu promite să împartă jumătate din averea sa săracilor: «jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit!» (Luca 19, 8). Apreciind faptul că și Zaheu este unul dintre fiii lui Avraam, Iisus arată celor care murmurau şi cârteau, că în momentul când merge în casa fariseului, Domnul Își împlinește misiunea: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut!” (Luca 19, 9-10). Chiar dacă această pericopă evanghelică e foarte scurtă și foarte simplă, în realitate, conține atât de multe învățăminte, încât este dificil să le epuizăm pe toate, când vom vedea că prin marea Sa milostivire şi bunătate, Dumnezeu ne arată că în fiecare păcătos trăieşte un fiu de-al Său, pentru că „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”, iar toţi Îl căutăm pe Domnul!
,,Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”!
Aşadar, Evanghelia Duminicii a 32-a după Rusalii, ne înfăţişează un păcătos care s-a întors din ceaţa păcatului, un vameş mic de stat, dar, care s-a înălţat ca să-L vadă pe Hristos Cel Preaînalt, deci, un strângător de biruri care s-a curăţit prin pocăinţă ca să-L întâlnească pe Hristos Cel Preacurat, un păcătos care s-a vindecat de boala avariţiei prin puterea lui Hristos Cel Atotputernic. Textul Evangheliei se prezintă astfel: «În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: ,,Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”! Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi, văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: ,,Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”!». (Luca 19, 1-10). Aşa cum putem înţelege, Domnul a întors mulţi păcătoşi la pocăinţă, fiindcă a găsit şi a mântuit mulţi din cei ce erau pierduţi şi a chemat la El mulţi rătăciţi şi i-a adus pe calea cea dreaptă. Din dumnezeiască rânduială, Pilda lui Zaheu ne arată boala păcătoasă a lăcomiei şi vindecarea de ea, ceea ce denotă intenţia noastră de a ne opri asupra minunatei pilde de pocăinţă a micuţului Zaheu, ştiind prea bine că acela care vrea să-L vadă pe Hristos, trebuie să se ridice în duh deasupra naturii, a firii omenşti, pentru că Hristos este mai mare decât natura înconjurătoare şi decât natura umană, cu precizarea că e mai uşor este să vezi un munte înalt de pe o colină, decât din vale, iar vameşul Zaheu, vrând să-L vadă pe Hristos, s-a suit într-un copac înalt. Deci, acela care vrea să-L întâlnească pe Hristos, trebuie să se curăţească, pentru că-L întâlneşte pe Sfântul Sfinţilor, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, iar vameşul Zaheu era întinat de iubirea de arginţi şi plin de nemilostivire, dar, când s-a întâlnit cu Hristos, s-a grăbit să se cureţe prin pocăinţă şi facere de bine! În esenţa sa, căinţa este părăsirea cărărilor bătătorite de picioarele oamenilor păcătoşi, precum şi de gândurile şi dorinţele lor, pentru întoarcerea pe o cale nouă: calea Domnului Iisus Hristos. Dar, e atât de anevoios ca să se pocăiască păcătosul, până ce nu-L întâlneşte pe Domnul în inima sa şi nu îşi cunoaşte ruşinea de a săvârşi păcatul lăcomiei! Căci, mai înainte de a-L vedea pe Hristos cu ochii trupeşti, vameşul Zaheu L-a întâlnit în inima sa şi s-a ruşinat de păcatele sale, ceea ce ne arată că întotdeauna căinţa este durerea pentru amăgirea în care s-a complăcut atât de mult păcătosul! Vameşul Zaheu s-a smerit până când l-a străpuns durerea înşelării, însă, durerea aceasta de sine duce la deznădejde şi la pierzanie, dacă nu merge mână-n mână cu sfiala ruşinii şi cu frica de Dumnezeu, pentru că doar astfel este vindecătoare, doar în felul acesta nu vatămă, iar, în felul acesta, noi putem înţelege că Dumnezeu ne arată că în fiecare păcătos trăieşte un fiu de-al Său, pentru că „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”, iar toţi Îl căutăm pe Domnul!
,,Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiu al lui Avraam”!
Oglinda sufletului nostru şi a mântuirii noastre e Hristos, lumina în care omul se vede pe sine, aşa cum este ca om! Poate este singura oglindă ce li s-a dat oamenilor ca să se uite şi să se vadă aşa cum sunt cu adevărat, pentru că Dumnezeu Însuşi este Adevărul! În Hristos, în oglinda cea clară, fiecare se vede urât şi bolnav, dar mai vede şi chipul său cel dintâi, aşa cum l-a avut şi aşa cum trebuie să-l mai aibă până la suirea la cer! Păcătosul Zaheu, vameşul prosper, înfloritor şi vioi pe dinafară, văzându-L pe Hristos, a văzut şi cumplita şi apăsătoarea boală care îl chinuia, care-l acoperea, iar leacul nu e pentru nimeni decât Hristos! Pentru vameşul Zaheu, căinţa e începutul lepădării de voia proprie, începutul supunerii în faţa Voii Lui Dumnezeu, iar trăind numai în voia sa, omul ajunge curând în vizuina fiarelor, în ocolul vitelor, lipsit de Voia Dumnezeiască! Se pare că oamenii care, asemenea lui, trăiesc în nedreptate, de Dumnezeu nu se tem şi nu se ruşinează de nimeni (v. Luca 18, 2), iar sufletul lor păcătos nu cunoaşte odihnă, nici ziua, nici noaptea. Dar, oare, vameşul Zaheu, dacă dorea atât de tare să-L vadă pe Domnul Iisus Hristos, de ce s-a suit în smochin ca să-L privească măcar din depărtare? Pentru că auzise despre dumnezeieştile Sale minuni, iar sufletul lui păcătos tresălta! Domnul Iisus Hristos ştia ce schimbare se produsese în sufletul păcătos al vameşului, ştia că acest suflet nu este greu de mântuit, şi tocmai de aceea, S-a şi hotărât să meargă în casa lui Zaheu. Deci, Zaheu s-a dat jos repede din pom şi a fugit acasă pentru a-L primi pe Domnul Iisus Hristos, iar, după aceea, cutremurat de vizita Lui Hristos, a stat înaintea Lui şi, lepădând îndată şi cu hotărâre lăcomia sa de bani, vedem cu ochii minţii modul cum s-a cutremurat sufletul acestui om păcătos prin cercetarea dumnezeiască! Zaheu s-a mirat, că tocmai la el, un păcătos atât de ticălos, dispreţuit de oameni, să vină Însuşi Domnul Iisus Hristos! Aşadar Zaheu, un om păcătos, mânat de nevoia simţită lăuntric a renaşterii duhovniceşti, a început să caute întâlnirea cu Iisus Hristos, iar această întâlnire a avut loc, aducând mântuire casei lui. În concluzie, Sfânta Biserică ne îndeamnă să-L căutăm pe Domnul Hristos, urmând pilda lui Zaheu, să înviem în sufletul nostru frica de Dumnezeu, dându-ne seama de păcătoşenia noastră şi de nevoia pocăinţei şi a înnoirii. Pentru că toţi suntem datori să ne pocăim din toată inima, ca şi Zaheu, şi, asemenea lui, să ne plătim datoriile faţă de cei pe care i-am necăjit! Prin urmare, să ne fie pildă întotdeauna această întoarcere la credinţă a mai-marelui vameşilor şi să ne străduim şi noi, când ne va cerceta Domnul în chip nevăzut, să-L primim, aşa cum L-a primit Zaheu şi să ne învrednicim şi noi, fiindcă Dumnezeu ne arată că în fiecare păcătos trăieşte un fiu de-al Său, pentru că „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”, iar toţi Îl căutăm pe Domnul!
HRISTOS S-A NĂSCUT! LA MULŢI ANI!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
