Învăţătura Preotului de altar – La Sărbătoarea «Intrarea Maicii Domnului în Biserică» – ,,O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, împărăteasa cerului și a pământului”!

Prăznuită pe 21 noiembrie, «Intrarea Maicii Domnului în Biserică», numită şi «Aducerea Maicii Domnului la Templu», este o sărbătoare a Luminii, aducătoare de noroc și bucurie, fiind prima mare Sărbătoare din Postul Naşterii Domnului, care în credinţa populară mai poartă numele de «Vovidenie» sau «Ovedenie». Conform tradiţiei creştine, părinţii Maicii Domnului, Sfinţii Ioachim şi Ana, fiind lipsiţi de copii, lucru care în Galileea acelor timpuri era consiterat un păcat, dar nişte oameni foarte credincioşi, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască bucuria de a fi părinţi, făgăduind că dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu şi îl vor închina Lui. Ascultând rugăminţile celor doi sfinţi, un înger le vesteşte la scurtă vreme că vor avea o fată, pe care o vor numi Maria. Prin urmare, Sfinţii Părinţi şi-au respectat promisiunea făcută lui Dumnezeu, astfel că la trei ani de la naşterea Maicii Domnului, au parcurs timp de trei zile drumul de la Nazaret şi au dus-o pe fiica lor la templul evreiesc din Ierusalim şi au chemat rudeniile din Nazaret care s-o însoţească pe Maria la Templu. La acest eveniment, Sfinţii Ioachim și Ana au îmbrăcat-o pe Fecioara Maria în haine de sărbătoare şi au pregătit multe făclii, iar, în momentul când a ajuns în fața treptelor Templului din Ierusalim, micuța Maria le-a urcat singură, ca o persoană matură care cunoștea dinainte drumul pe care trebuia să meargă. Ea a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tătăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, camera sfântă, în care nici o femeie și nici un preot n-au avut voie să pășească, ci doar arhiereul, o dată pe an. Acea cameră sfântă era un loc de rugăciune pentru Maria, pe când celelalte fecioare care, de asemenea, erau aduse pentru închinare în Biserica Domnului până la împlinirea vârstei de 15 ani, primeau loc de rugăciune, între biserică şi altar. Sărbătoarea «Intrarea Maicii Domnului în Biserică» este considerată cea mai nouă sărbătoare dedicată Maicii lui Dumnezeu, luând naştere în secolul al VI-lea, la 20 noiembrie 543, când împăratul Iustinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserica Sfânta Maria «cea nouă», iar, conform obiceiului, a doua zi după sfinţire, adică la 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul bisericii, adică, însăşi pe Sfânta Fecioară Maria. Fecioara Maria a trăit şi a slujit în Templu, ca fecioară, până la încredinţarea ei Sfântului Iosif, la vârsta de 15 ani. O serie de documentele ale vremii relatează că la Templul din Ierusalim exista o şcoală pentru fete, în care erau primite cele care au împlinit vârsta de 3 ani şi aveau dreptul să rămână în sfântul lăcaş până la vârsta de 15 ani, iar, pe parcursul acestor ani, fetele învăţau rugăciunea, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, dar şi numeroase activităţi practice printre care păstrarea curăţeniei în Templu, cusutul, întreţinerea veşmintelor care erau folosite de către Marele Arhiereu, de către preoţi şi de leviţi, adică, diaconii din Vechiul Testament. De educația acestor tinere se ocupau văduve evlavioase, dornice să-şi petreacă restul zilelor în Templu, rostind și ele rugăciuni, păstrând ascultarea şi desăvârşita smerenie în cele făptuite întru Domnul! În ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, toţi credincioșii merg la Sfânta Liturghie cu preparate de post, dar și din pește, pentru a fi sfințite și împărțite celor sărmani, se împart nuci, colaci și turte de mălai. La sate există tradiţia fetele să meargă la o fântână cu o lumânare albă în mână, ca să-și afle ursitul şi la cântatul cocoșului, fecioarele care se așează pe marginea fântânii pot vedea în luciul apei, chipul celui ursit! În această zi se aprind lumânări pentru copiii nebotezați, dar și pentru cei morți, pentru a avea cale luminată pe cealaltă lume. În credința populară spune că de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, la fel ca și de Crăciun, cerurile se deschid!
Rugăciunea pe care putem să o rostim în această zi de sărbătoare sună astfel: ,,O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare. Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău, să dea păstoriților noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății. Așa, Doamnă Preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor. Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni, îi sprijinește, pe prunci, îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta! Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii! Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată, să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.
Preot Paroh Năvârcă Ion Marius, Parohia Urdarii de Sus, Gorj