Motto:
„Când voi muri eu, după mine rămâne un singur mare naționalist în care să credeți, Ceaușescu. Nu știu eu cât de comunist e el, dar ține cu nația asta, să știți de la mine. Ăsta e român adevărat…”
(Petre Țuțea despre Ceaușescu)
Repunem în pagină Gazeta Gorjului, de-acum doar rubrică de ziar, care se va ocupa cu deosebire de fenomenul cultural, urmând a da seama săptămânal despre faptul că și la noi se întâmplă lucruri interesante, demne de a fi atent consemnate, rămânând astfel în memoria locului pentru a putea fi apoi descoperite, cercetate și eventual arhivate spre știința generațiilor viitoare. Cultural vorbind – spuneam cândva – ora exactă a Olteniei se va da de la Târgu-Jiu. Vom face în așa fel ca să demonstrăm acest lucru și mai ales să-i ambiționăm pe toți cei care ar trebui – prin natura serviciului – să facă totul ca această frumoasă închipuire să devină realitate.
Avându-l la îndemână, în principal, pe Brâncuși, vom încerca să ne dovedim boieria și nobila legitimitate în domeniu, justificându-ne astfel mai vechile pretenții de capitală culturală peste întreaga regiune administrativ-teritorială… ocupată de olteni. Și pentru că timpul probabil al lunii ianuarie s-a dovedit a fi nostalgic și bântuit de apucături primăvăratice, ne vom întoarce, cu voia dumneavoastră, la începutul verii anului 1966. În zilele de 12 și 13 iunie, s-a întâmplat a fi fost prima vizită de lucru a activului superior de partid și de stat în regiunea Oltenia. Atunci, Nicolae Ceaușescu a fost la Motru, la Padeș, la Tismana, la Bârsești și la Târgu-Jiu, unde s-a arătat în mod deosebit interesat și de Lucrarea lui Brâncuși. Mitingul la care au participat cam toți gorjenii interesați de politica momentului s-a ținut în parcul Coloanei și în cuvântul său, Ceaușescu ne-a dat, printre altele, „dezlegare la Brâncuși”. Vă lăsăm să urmăriți, neapărat cu atenția cuvenită, câteva pagini din ziarele vremii:
„Intrăm în frumosul oraș de pe Jiu, vechi târg ale cărui rădăcini istorice coboară până la Litovoi. În uralele entuziaste ale mulțimii, oaspeții se îndreaptă spre poarta de artă a acestui oraș – o simplă poartă cioplită în piatră de Gorj, dar o poartă a artei naționale și universale – dăltuită de mâna lui Brâncuși. Pe aleea străjuită de scaune țărănești tăiate în piatră de mâna aceluiași creator, oaspeții poposesc la vestita „Masă a familiei”.
Alături curge Jiul. Pe podul lui, la 14 octombrie 1916, bătrânii, femeile, copiii din Tg. Jiu s-au opus cu eroism cotropitorilor, apărând orașul. În amintirea acestor jertfe, pentru eternizarea în timp a tuturor eroilor poporului nostru, Constantin Brâncuși a conceput acest ansamblu de monumente, a cărui originalitate s-a impus lumii. Oaspeții pornesc spre cea mai frumoasă piesă a acestui ansamblu, Coloana Infinitului. În ultimul an s-au făcut importante lucrări de restaurare, printre care metalizarea Coloanei.
Coloana Infinitului pare, în aceste clipe, un pivot al mulțimilor care s-au adunat aici să-i salute pe oaspeți. Tov. Ivan Dumitru, prim-secretar al Comitetului orășenesc de partid, adresează mulțumiri conducătorilor de partid și de stat pentru acest popas la Tg. Jiu, oraș care a devenit în anii socialismului un centru economic dinamic, în perpetuă dezvoltare. A luat apoi cuvântul tovarășul Nicolae Ceaușescu care a spus printre altele: „De Tg. Jiu ne leagă multe amintiri. Am fost în Tg. Jiu și în 1935, când eram secretarul U.T.C. în Oltenia, și am stat și în lagărul de aici în 1943— 1944. Sunt aici și tovarășii Chivu și Drăghici, care de asemenea au stat în acest lagăr. Așa că avem, oarecum, și unele legături mai directe cu orașul dv. Tg. Jiu care are tradiții vechi și glorioase de luptă. (…) Am ținut să aducem, de asemenea, un omagiu lui Brâncuși, acestui mare sculptor al poporului nostru, de valoare mondială, care prin opera lui a lăsat veacurilor o expresie a gândirii și sensibilității poporului nostru, făcîndu-1 cunoscut în întreaga lume”. După ce s-a referit la eforturile depuse de poporul nostru pentru industrializarea țării, pentru înflorirea vieții sociale, tovarășul Ceaușescu a spus: „Este în firea poporului nostru ca permanent să caute să se depășească pe sine; ceea ce este astăzi măreț constituie o bază de pornire pentru noi succese. Ca în toate domeniile aceasta este valabil și în artă. Și în acest domeniu vom avea opere și mai bune și mai mărețe care să înfățișeze etapa nouă a poporului nostru, de strălucire și înflorire a națiunii române”.
Tovarășul Ceaușescu a urat locuitorilor orașului „fericire și noi succese în îndeplinirea dorințelor lor de mai bine”. La ieșirea din Tg. Jiu, popas de reculegere pe locul unde se afla, între anii 1943—1944, lagărul deținuților politici antifasciști, al comuniștilor. Cu emoție, tovarășii Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici și ceilalți conducători de partid și de stat se opresc, într-o clipă de reculegere, în fața plăcii memoriale”. Următorul popas a avut loc la Craiova: „În cursul vizitei pe care am făcut-o zilele acestea prin regiunea Oltenia, ne-am oprit și la unele din monumentele de artă și cultură, precum și la monumente legate de lupta pentru formarea națiunii române, pentru libertatea națională și socială. Oltenia este bogată și în asemenea monumente, oltenii au într-adevăr tradiții glorioase de luptă – ca, în general, toți românii, pentru că, în fond, Oltenia, Muntenia, Ardealul și Moldova au constituit întotdeauna o unitate și, deși despărțite vremelnic, au luptat împreună, s-au ajutat între ele. Numai așa au putut învinge greutățile de-a lungul secolelor, ajungând la formarea statului național unitar de astăzi. De aici, din aceste meleaguri ale României, s-au ridicat viteji de seamă, s-ar putea spune, legendari, care nu au precupețit nimic, nici viața, pentru a asigura mersul înainte al poporului nostru, ca Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu. Deși nu era din Oltenia, Mircea cel Bătrîn tot pe aceste meleaguri a trăit multe din momentele grele ca și din cele de bucurie.
Din Oltenia s-au ridicat oameni de seamă în domeniul artei, literaturii. Am vizitat astăzi Tg. Jiul unde am văzut unele din lucrările lui Brâncuși care, marcând o etapă importantă în dezvoltarea artei, reprezintă mari valori ale culturii noastre și ale culturii universale. S-au ridicat din Oltenia oameni de talia lui Titulescu care a militat neobosit pentru independența și suveranitatea României. Nu există domeniu de activitate în care Oltenia să nu fi fost prezentă de-a lungul veacurilor și să nu-și fi adus aportul la dezvoltarea poporului nostru, la formarea națiunii române, a culturii și artei naționale. Aceste monumente de artă și mărturii ale tradițiilor luptei naționale și sociale sunt o neprețuită comoară pentru întregul nostru popor și am considerat că venind în Oltenia nu putem să nu le vizităm, nu putem să nu aducem omagiul nostru acelora cărora le datorăm faptul că poporul nostru a reușit să învingă greutățile întâmpinate de-a lungul secolelor și să-și păstreze ființa națională, să poată astăzi construi socialismul. Am fost la Padeș, acolo unde acum 145 de ani Tudor Vladimirescu și-a pregătit tabăra pentru a pomi la luptă; cred că e bine să considerăm manifestarea de astăzi de la Padeș ca o sărbătoare a împlinirii a 145 de ani de la răscoală. Această aniversare trebuie să se reflecte mai larg în presa noastră și, în general, să i se dea cinstea pe care o merită această dată memorabilă în istoria luptelor poporului nostru pentru eliberarea socială și națională. S-ar cuveni ca monumentele de artă și de cultură, care oglindesc tradițiile revoluționare să fie ceva mai bine îngrijite și, mai cu seamă, mai bine puse în valoare. Un popor care are asemenea tradiții democratice, revoluționare, patriotice trebuie să știe să le păstreze, să le cultive. Ele trebuie să constituie un mijloc de educare a tinerelor generații care, cunoscând trecutul de luptă, ca și prezentul, să învețe cum să făurească mai bine viitorul pentru a crea condiții de viață din ce în ce mai bune poporului nostru, pentru a asigura independența și suveranitatea națională, dezvoltarea națiunii române ca națiune egală în drepturi în rândul națiunilor socialiste, în rândul națiunilor întregii lumi”. Petrecem împreună alte timpuri. Despre vizita de-atunci, „în regiunea Oltenia”, au rămas câteva pagini îngălbenite în gazetele oficiale ale timpului, iar de sub teascurile tiparniței arondate partidului a fost scos imediat un Album cu… „74 de fotografii” alb-negru făcute de Agerpres, strânse elegant între niște coperte din piele „cu motive folclorice”, album care poate fi consultat astăzi în sala de lectură a Arhivelor Naționale ale Ministerului Apărării. Am văzut cândva, în arhiva doamnei Elena Udriște, fosta directoare a Muzeului nostru, câteva dintre fotografiile făcute atunci la Târgu-Jiu. Ce să se fi întâmplat cu ele?!
În rest, doar Amintirea…
Vasile VASIESCU
