Medic şi doctor în medicină, atestat şi confirmat printr-o înaltă competenţă profesională, Domnul dr. Cornel Munteanu s-a dovedit şi se dovedeşte la o vârstă respectabilă că este şi un mare iubitor de cultură şi un preţuitor al oamenilor mari care au făcut cinste judeţului nostru şi ţării noastre! Pledoaria sa neostoită pentru Dr. NICOLAE HASNAŞ este una proverbială şi care merită apreciată de către oficialităţile judeţului Gorj, pentru că ea izvorăşte din sufletul neobosit al unui om de cultură, al unui epigramist şi prozator de mare valoare! Parafrazându-l pe Sfântul Marcu Ascetul, care spunea că se poate credință fără cultură, se poate și cultură fără credință, însă, credința fără cultură este mai bună decât cultura fără credință, aş putea spune că în cazul domnului dr. Cornel Munteanu, medicina fără cultură, nu se poate, aşa cum nu se poate cultura medicală fără epigram reuşită! Pentru a veni în întâmpinarea celor care sprijină demersul doctorului Cornel Munteanu de a se acorda numele Dr. NICOLAE HASNAŞ, Spitalului judeţean sau măcar Spitalului de la «Pasarelă», un lucru normal şi firesc, urmare a rolului uriaş pe care l-a avut dr. Nicolae Hasnaş în viaţa Gorjului în secolul al XX-lea, pentru că nu sunt puţini cei care achiesează la această iniţiativă, în acest articol, vom vorbi şi despre omul de cultură şi epigramistul Cornel Munteanu, care îmbină strălucit profesia de medic de valoare cu preocuparea de om de cultură şi epigramist apreciat! Şi ca să confirmăm că aprecierea doctorului Cornel Munteanu este una realistă şi nu doar una formală, venim şi cu «perle» profetice din «gândurile» domniei sale, prin câteva exemple edificatoare, cum ar fi următoarele: «Vor veni vremuri mai grele, / Le vom resimţi cu toţii./ Nu-i uşor să treci prin ele, / Că ni s-au întors şi hoţii!» (sic??!! n.n.) sau «Habar n-am ce s-a-ntâmplat,/ S-a furat, nu s-a furat,/ Dar, o vorbă ştim cu toţii: / Hoţul strigă primul…,,hoţii”»! Curat murdar, nene Cornele!
«Plouă, apele-s şuvoi,/ Clima n-o mai recunoşti,/ Iar de-o vreme, pe la noi…»
Cu promisiunea că vom continua cu prezentarea unor asemenea «perle» şi în viitor, nu putem să lăsăm de izbelişte următoarea epigramă adecvată momentului actual: «Plouă, apele-s şuvoi,/ Clima n-o mai recunoşti,/ Iar de-o vreme, pe la noi, / Des, ne plouă şi cu…proşti!» (OK n.n.). Dar, pentru că doctorul Cornel Munteanu trece până dincolo de problematica…proştilor şi al prostologilor, să spunem că acest om de cultură şi medic performant, care ani buni a fost directorul Spitalului de Urgenţă de la Târgu-Cărbuneşti, ne demonstrează cu prisosinţă că în general, nu oricine poate face medicină, ci, doar unul dotat intelectual trebuie să fie un om valoros pentru a deveni un bun medic, dar, poate că mai este nevoie şi de multă sensibilitate şi chiar de empatie, de un nivel cultural peste medie, pentru a vedea şi a înţelege mai bine ceea ce îi poate determina pe tinerii din zilele noastre ca să urmeze medicina şi mai ales, ceea ce ar trebui să facă viitorul medic pentru a fi un bun specialist în munca aceasta extrem de delicată şi de mult bazată pe o legătură interpersonală cu oamenii aflaţi în suferinţă!
«- Ce să fac, am căutat,/ Dar, n-am găsit nici un…pat»!
Oameni buni şi mai puţin buni, oameni binevoitori şi mai puţin binevoitori, oameni cu demnităţi publice şi cu funcţii politice trecătoare, medicina este o facultate grea, solicitantă, care cere multă muncă şi multă practică în spital, iar, şase ani de studiu, zeci de examene cu emoţii inerente, program încărcat în fiecare zi şi în fiecare an, concurs de rezidenţiat la sfârşitul facultăţii, cu alte mari emoţii, salariu de rezident întristător de mic pentru o muncă de mare răspundere, la care se adaugă un şir de alte examene pentru a deveni în ultimă instanţă: medic specialist, medic primar, prin concursuri pentru ocuparea posturilor şi aşa mai departe! Cu toate acestea, afluenţa candidaţilor la facultăţile de medicină rămâne una extrem de ridicată (trei-cinci/loc), pentru că se intră cu examen de admitere, care, pentru majoritatea candidaţilor înseamnă luni sau ani de pregătire prealabilă, de studiu aprofundat, dacă doreşti să fii un medic bun! Or, în aceste condiţii este destul de dificil să stabileşti întotdeauna cu exactitate motivele care îi determină, totuşi, pe tineri să urmeze medicina, mai ales că există şi categoria celor care provin din familii de medici şi la care tradiţia familiei şi a rudelor apropiate impun cunoaşterea în bună măsură a caracteristicilor profesiei, iar, toate acestea pot constitui argumente plauzibile! Totodată, sunt şi o serie de tineri care vin la medicină, cel mai adesea îndrumaţi de către părinţi, în scopul practicării unei profesii liberale profitabile, pentru că totdeauna vor exista oameni bolnavi, chiar şi în familie, iar, omul face orice sacrificiu pentru sănătatea lui şi a celor dragi! Tocmai posibilitatea practicării profesiei de medic în ţările avansate din Uniunea Europeană, în SUA sau Canada, constituie, mai ales în ultimii ani, un argument serios pentru alegerea medicinei de către un număr semnificativ de tineri care din păcate, iau calea străinătăţii după ce s-au şcolit în România! Cu promisiunea că vom continua acest serial cu apelul repetat la «consultaţiile epigramistice» ale doctorului Cornel Munteanu şi la «reţetele» domniei sale, vom încheia acest articol cu o «perlă» intitulată «Dragoste…în natură», pe care am ales-o la întâmplare: « – Când ai trup aşa frumos,/ De ce-l tăvăleşti pe jos?/ – Ce să fac, am căutat,/ Dar, n-am găsit nici un pat» (poate că e vorba şi de paturile de la secţiile de terapie intensivă! n.n.! (VA URMA)
Vasile GOGONEA
