Aho, aho copii, bărbați,
Stați un pic și nu plecați
Și cuvântu-mi ascultați.
Să vă spun ce mi s-arată,
Să-nțeleagă lumea toată:
Cum că la un an odată
Mândrul rege Decebal
Poposește-n vârf de deal,
Se înalță pe-al său cal
Și în mână-și ia tesacul,
Să înțeleagă tot dacul
Care îi umple regatul,
Că e vremea de schimbare
Pentru cel mic și cel mare;
Cât cuprinde-ntreaga zare.
Zice că: „Nu se mai poate
Măi nepoți și măi nepoate,
Să faceți numai necoapte,
Să munciți tot mai puțin,
Să beți whisky-n loc de vin,
Să duceți viață de chin.
E timpul să vă treziți,
Sculele să pregătiți
Și la muncă să porniți.
Că doar prin muncă se poate
Să ai în viață de toate,
Să mănânci pe săturate.
Pune mâna-nvață carte,
Mergi cu gândul mai departe,
Vezi cum e-n străinătate.
Cată să fii iscusit
Și la toate priceput,
Cum erai tu mai demult!
Nu-nțeleg cum de puturăți
Ca să vă lăsați furați
De străini, dar și de frați.
Parcă ați fi adormit
Și de tot v-ați moleșit,
Cum nu s-a mai pomenit.
Este timpul frați, surori,
Să vă deșteptați în zori,
Să luați roua de pe flori,
Fața voastră să spălați
Și la toți să arătați
Că nu sunteți scăpătați;
Că puteți munci pe rupte.
Munca voastră va da fructe
Și-o să fiți din nou în frunte.
Faceți țara mai frumoasă,
Câmpia tot mai mănoasă
Ca s-aveți belșug pe masă.
Dealu-l faceți roditor,
Duceți apa de izvor
În marea lacurilor,
Și de-acolo în turbine.
Faceți fabrici și uzine
Căci așa vă va fi bine.
Le-avusărăți voi odată;
Erați bravi în lumea toată,
Dar vă fu viața furată
De bandiți și de mișei
Ridicați chiar dintre voi,
Arză-i-ar focul de vii.
Faceți școli și facultăți,
Pentru copii și nepoți,
Ca să poată-nvăța toți
Știința lumii și a voastră.
Puneți multe flori în glastră
Și gutuia la fereastră.
Să-nțeleagă-ntreaga lume
Că nu e nicio minune.
Să le spuneți drept, pe nume;
Că așa este românul,
Harnic cum nu e niciunul
Și îi este gustos vinul.
Are și tărie țuica,
Și-i plăcută mămăliga
Gătită cum făcea muica.
Și sarmalele-s gustoase,
Câmpurile-au fost mănoase
Că toți au belșug în case.
Faceți-i să vă admire,
Să nu poată să respire,
Să nu-și poată veni-n fire,
Toți cei ce v-au umilit
Și de rău v-au tot vorbit.
Doamne, cât ați pătimit!
Zamolxe v-a sfătuit
Să vă lăsați de băut,
Să vă puneți pe muncit.
Ca astfel să dăinuiască
Vița noastră românească
Peste glia strămoșească.
V-a mai spus să fiți cuminți,
S-aveți grijă de părinți,
Nimic să nu risipiți.
Doar o vorbă vă mai spun:
Că românu-i un om bun,
Pe pământul lui stăpân.
El pe altul nu-l urăște,
Viața-n pace și-o trăiește,
Pe toată lumea iubește.
Dar de-l calci pe bătătură
Și căluș îi pui în gură,
De întreci orice măsură,
Roagă-te la Dumnezeu
Să te apere de rău.
Fiindcă frate, ți-o spun eu,
Codru-i frate cu românul.
Aici doar el e stăpânul
Și nu-mparte cu niciunul
Glia noastră strămoșească.
Dumnezeu să te ferească
De mânia românească”.
Astfel zise Decebal
Și dădu pinteni la cal
Că părea în vârf de deal
Uriaș cu fruntea-n soare
Și cu lumea la picioare,
Ca el nimenea mai mare.
Puse-n teac-al său tesac,
Căciula-ndesă pe cap,
Dealu-acuma părea lac.
Se-nălță precum un gând
Cu pletele albe-n vânt
Și pieri de pe pământ.
Eu vă spun, că îl știu bine,
Peste-un an el iarăși vine
Și te va-ntreba pe tine:
De-ai muncit, de-ai învățat,
Țara dac-ai înălțat,
Dacă-n tină te-ai scăldat.
De-ai făcut cum a spus el,
Dacă ai muncit cu zel
Sau dacă ai fost mișel.
Iar răspunsul tău măi frate
Îl va scrie el în carte
Și ne-o da la toți dreptate.
Pe cei buni o să-i ajute
Ca să mute orice munte
Și să fie tot în frunte.
Pe cei leneși o să-i certe
Și din somn o să-i deștepte
Să muncească pe-ntrecute.
Dar pe răi și ticăloși,
Pe cei tare păcătoși
Și-n purtare odioși,
Îi va păli cu tesacul,
La picioare le-o sta capul
Că s-au înfrățit cu dracul.
Ne-o-ndemna să ținem țara
Rug aprins, care cu para
Arde rău de tot ocara.
Ne va instrui măi frate
Să fim ageri mai departe,
Să trăim doar în dreptate.
Să stăm treji și de-a călare
Căci în lumea asta mare
Sunt și multe hiene, care
Stau la pândă și poftesc,
Doar la rele se gândesc,
Bunul altuia doresc.
Pentru ei deci, noi, măi frate
Să le pregătim de toate,
Să le dăm pe săturate
Numai bice pe spinare
De-o să țipe-n gura mare
Că se lasă de furare.
Iar de vreți s-aveți un ban,
Să munciți cu mult elan.
La anul și la mulți ani!
Ing. Ion VELICI
