Înălţarea Sfintei Cruci în Oraşul Târgu-Cărbuneşti! – ,,Crucea este «arma» de biruinţă împotriva diavolului, este «arma» cu care noi, creştinii, trebuie să ne înarmăm, atunci când vrem să luptăm cu ispitele vieţii acesteia”!

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Părinte acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, în ziua de miercuri, 14 septembrie 2022, data de prăznuire a uneia dintre cele mai importante sărbători din calendarul nostru creştin ortodox, la Târgu- Cărbuneşti, în oraşul Lui Tudor Arghezi, s-a desfăşurat manifestarea dezvelirii şi a sfinţirii Crucii Râstignirii Mântuitorului Iisus Hristos, o lucrare monumentală amplasată în vecinătatea Şcolii Gimnaziale «George Uscătescu», acolo unde începe Strada Pieţei şi unde se află o intersecţie de mare circulaţie pentru persoane şi pentru autovehicole care tranzitează oraşul! După sărbătoarirea manifestării de la «Muzeul Crucilor» din satul Măceşu, la ora prânzului, în miezul zilei şi pe o vreme însorită, în prezenţa unui numeros public din oraş, dar şi din judeţ, autorităţile publice locale în frunte cu domnul primar, prof. Dan Birău, împreună cu membrii Consiliului local Târgu-Cărbuneşti şi cu participarea Maicii Stareţe Hristofora Drăghici stavrofora, însoţită de obştea de măicuţe de la Mănăstirea «Sfântul Ioan Botezătorul» – «Cămărăşeasca» Târgu-Cărbuneşti au realizat dezvelirea şi sfinţirea Crucii Râstignirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, slujba de sfinţire fiind oficiată de către PC Părinte Dulămiţă Dan din Parohia Târgu-Cărbuneşti şi PC Părinte Vulpe Adrian de la Biserica «Antim Ivireanu» din localitate! Să luăm aminte că simbolul prin care Mântuitorul a fost răstignit pe Sfânta Cruce a fost intens dezbătut de către istorici, mai ales că la intrarea în Biserica Sfântului Mormânt se găseşte locul răstignirii Mântuitorului, ce se numeşte în aramaică «Golgota», în traducere «Craniu» sau «Căpăţână» (Matei 27, 33; Marcu 15, 22; Luca 23, 33), iar, în ceea ce priveşte originea numelui de «Golgota», se presupune că vine de la craniile celor răstigniţi aici, fiind vorba despre locul unde se petreceau execuţiile publice, sau de la craniul lui Adam înmormântat aici, sau de la forma terenului care amintea de craniul unui om.

,,Vă mărturisesc faptul că este o onoare ca privind Crucea Mântuitorului Iisus Hristos, iată, să facem această slujbă de sfinţire”!
După ridicarea Bisericii Sfântului Mormânt de către Sfânta Împărăteasă Elena, pe Golgota s-au construit un altar şi o cruce în care s-a încastrat un fragment din Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos, dăruit de împăratul Teodosie al II-lea în anul 428. În zilele noastre, multe biserici au în posesie bucăți din ceea ce tradiția pretinde că este Crucea Adevărată, iar, autenticitatea unora dintre acestea nu este acceptată unanim de cei de credință ortodoxă. Chiar dacă veridicitatea mărturiilor despre descoperirea Crucii este pusă sub semnul întrebării, acceptarea și credința privind această parte a tradiţiei care aparține perioadei primare din istoria Bisericii este, în general, acceptată fără multe semne de întrebare de către bisericile ortodoxe. Iar, dacă ne referim la imaginile craniului și a oaselor de sub crucifix, acest lucru nu înseamnă vreo moarte mistică, nu înseamnă elementele magice ale necromaniței, ci, se poate vorbi despre o tradiție și un simbol al mântuirii întregii omeniri prin moartea de pe Cruce a Mântuitorului lumii. De altfel Biserica Ortodoxă ne învață că Hristos a murit pentru păcatele întregii omeniri şi prin moartea Domnului a avut loc împăcarea omului cu Dumnezeu, când credincioșilor li s-a îngăduit să meargă în cer după moarte! Înainte de a vorbi despre motivele răstignirii pe Cruce a lui Hristos, este necesar să înțelegem că acest eveniment a fost predeterminat chiar din momentul creării omului de către Dumnezeu! După oficiereea slujbei de sfinţire a Crucii Răstignirii Mântuitorului Hristos, Preacucernicul Părinte Dan Dulămiţă a rostit un discurs interesant pe care îl redăm în întregime pentru frumuseţea lui, pentru bogăţia de conţinut şi pentru accentele critice prin care a combătut vorbele «de la colţul străzii» ale celor care cârtesc în legătură cu amplasarea acestei cruci şi chiar cu anumite aspecte legate de înfăţişarea şi de imaginea ei în ochii şi în sufletul privitorilor de toate vârstele şi de toate categoriile sociale: ,,Iată că în zi de mare sărbătoare, la «Înălţarea Sfintei Cruci», aşa cum bine ştiţi, în localitatea noastră, aici, pot spune că are loc o slujbă mai deosebită! Cel puţin, de când sunt eu aici, ca preot, niciodată până acum, nu am avut acest privilegiu să particip şi să oficiez sfinţirea unei troiţe! Mai mult decât aceasta, pentru mine, cel puţin, vă mărturisesc faptul că este o onoare ca privind Crucea Mântuitorului Iisus Hristos, iată, să facem această slujbă de sfinţire! Domnul primar îmi spunea adineauri: Preacucernice Părinte, noi te-am ruga să spui câteva cuvinte, iar, la un moment dat, chiar mă gândeam să fiu şi puţin critic, dacă se poate spune aşa, pentru că am văzut că împotriva acestei troiţe au fost unii care şi-au manifestat un fel de «neajuns», un fel de neînţelegere, cum că nu au fost de acord cu amplsarea ei în acest loc sau cu mărimea ei, cu materialul din care a fost făcută sau cu craniul pe care îl vedem acolo şi cu oasele de la baza crucii! Dar, am zis ca în câteva cuvinte, să punem la punct pentru totdeauna aceste discuţii care au apărut! Sigur, nu am vrut să intru în polemică în mediul online, pentru că acolo fiecare spune ce vrea şi sub diferite coduri false, mai ales, aruncă fel şi fel de vorbe care nu-şi au rostul, pentru că în menirea mea de preot, nu trebuie să intru într-o polemică din aceasta cu anumiţi oameni” a subliniat în spusele sale slujitorul altarului!

,,Ori de câte ori treceţi pe lângă această sfântă cruce, însemnaţi-vă faţa cu sfânta cruce, nu vă fie ruşine, pentru că în felul acesta, Îl mărturisiţi pe Hristos”!
În cele din urmă, Preacucernicia sa a ţinut să precizeze: ,,În primul rând, domnule primar, vă felicit pentru această iniţiativă, şi înpreună cu Maica Stareţă Cristofora, de la Mănăstirea «Sfântul Ioan Botezătorul», vă apreciem şi vă binecuvântăm că aţi decis ca să puneţi această troiţă aici! Să ştiţi că de multe ori, poate aţi fost acuzat că faceţi lucruri «populiste», iar, eu vă spun că şi acesta este tot un lucru «populist», dar, cred că este «populist» în Împărăţia Lui Dumnezeu! Să fiţi convinşi că acolo, sfinţii din Împărăţia lui Dumnezeu, ca şi Dumnezeu Însuşi, văzând hotărârea şi realizarea aceasta minunată, veţi avea, zic eu, cea mai mare recompensă pe care aţi putea-o primi! Pentru că aici, oricât de multe aţi face, oricât de mult aţi ajuta, sunt şi cârcotaşi care, de fiecare dată, caută şi găsesc anumite motive: că nu e bine aşa, că nu e frumos aşa, că ar fi trebuit altfel, că ar fi trebuit nu ştiu pe unde! Referitor la mărimea crucii, cred că nu-i deranjează decât pe aceia care trecând pe aici, îi mustră, oarecum, conştiinţa, şi privindu-L pe Mântuitorul Iisus Hristos, acolo, sus pe cruce, care, aşa cum vedem, stă cu capul plecat şi smerit, ei nu stau cu capul plecat şi smerit, dimpotrivă, ei trecând pe aici şi văzându-L pe Hristos pe Cruce, chiar gândindu-se că jertfa de pe Cruce a Lui Hristos a fost făcută pentru noi, pentru ca noi, cei de astăzi, să avem posibilitatea să ne mântuim, deci, mustrându-i conştiinţa, au scos fel şi fel de «teorii», că nu e bine amplasată, că nu e lemnul potrivit, că s-a cheltuit prea mult! Eu, chiar am discutat cu domnul primar şi aş vrea să cunoaşteţi cu toţi acest lucru, deoarece crucea a fost donată de către un om cu suflet mare, nu s-a cheltuit mare lucru, chiar dacă s-au turnat doi sau trei saci de ciment! Nu este o cheltuială prea mare pentru o primărie şi oricare dintre dumneavoastră, dintre cei care sunteţi prezenţi aici, aţi fi putut să cumpăraţi aceşti saci de ciment ca să fie amplasată o astfel de cruce minunată în locul acesta! Referitor la «capul de mort» pe care îl vedeţi aici, să ştiţi că nu e pus aiurea, ci, după un tip iconografic, iar, dacă o să mergeţi prin ţară, o să mai vedeţi că sunt locuri şi sunt aceste troiţe cu o asemenea «arhitectură», pentru că nu reprezintă altceva decât biruinţa pe care a avut-o Mântuitorul Hristos asupra morţii! Ştiţi că Iisus Hristos, Mântuitorul, a murit cu trupul Său omenesc, a coborât până în iad şi i-a dezlegat pe cei care se aflau în iad! Aşadar, biruinţa pe care Iisus Hristos a avut-o asupra morţii, deci, aceasta reprezintă «capul de mort» şi oasele pe care le vedem acolo, dar, nu înţeleg, de ce, foarte mulţi sunt «deranjaţi» de acest lucru? O idee şi un lucru minunat, chiar Maica Stareţă mi l-a sugerat chiar ieri, că sunt oameni deranjaţi de capul de mort de aici, dar, dacă ne ducem peste drum în incinta şcolii, o să vedem că ies pe poartă copii care au pe tricouri «capul de mort», iar, părinţii aceia care fac unele comentarii pe reţele de socializare, că, vezi, Doamne, că e capul de mort, că e înfiorător, dar, nu-i înfioară capul de mort de pe tricoul copiilor dumnealor, atunci când pleacă de acasă, dar, îi înfiorează aici, pe cruce! Nu ştiu, dar, cred că este problema acelor culte religioase care nu acceptă crucea, spunând că este «măciuca» pe care a fost răstignit Hristos! Dar, noi spunem că această cruce a fost ridicată la acest mare rang de «armă» de biruinţă împotriva diavolului, prin jertfa pe care a făcut-o Mântuitorul Iisus Hristos pe cruce! Deci, sângele Lui Hristos a sfinţit Crucea! Încă un amănunt! Noi, nu ne închinăm materialului din care e făcută crucea, că şi icoana, poate să fie de sticlă, poate să fie de lemn, de carton. Din orice material ar fi ea, noi, ne închinăm la ceea ce reprezintă ea! Crucea este «arma» de biruinţă împotriva diavolului, este «arma» cu care noi, creştinii, trebuie să ne înarmăm, atunci când vrem să luptăm cu ispitele vieţii acesteia! Pentru noi, pentru creştini este o «armă» nebiruită împotriva diavolului şi ne înarmăm cu ea, aşa cum spuneam, iar, pentru aceia care nu au loc de ea, într-adevăr, este o «măciucă», şi poate cândva, când va veni vremea, că ştim bine că la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, atunci, vor vedea şi ei, cât de rău este, că nu au respectat crucea, aşa cum trebuia! Iar, în Sfânta Evanghelie, în «Apocalipsa» vedem că se arată faptul că atunci când va veni Mântuitorul a doua oară, semnul Sfintei Cruci va fi însemnat pe cer, mai întâi, şi apoi pe fruntea creştinilor, aşa cum deosebim «oile» de «capre», adică, oamenii credincioşi, de cei necredincioşi! Dar, eu, vă repet, celor care sunteţi aici, pentru că sunteţi prezenţi cei credincioşi, că nu trebuie să vă spun mai multe despre sfânta cruce! Poate că ştiţi chiar mai multe decât mine! Vă mulţumesc pentru că aţi venit, astăzi, aici şi vă îndemn ca ori de câte ori treceţi pe lângă această sfântă cruce, însemnaţi-vă faţa cu sfânta cruce, nu vă fie ruşine, pentru că în felul acesta, Îl mărturisiţi pe Hristos! Că acolo sus, la mine la biserică, sunt oameni care trec pe lângă sfânta biserică, şi nu că nu ar fi credincioşi, dar, se uită, aşa, în stânga-dreapta, ca să nu-i vadă cineva, îşi lasă capul şi fac o cruce, aşa, scurtă şi repede, ca şi cum s-ar spune că le este ruşine! Fraţilor, nu vă fie ruşine cu Hristos, pentru că nici Lui Hristos nu-I este ruşine cu dumneavoastră! Însemnaţi-vă faţa cu fruntea sus, pentru că de ajutorul Lui Dumnezeu şi de pronia divină, avem nevoie cu toţi! În încheiere, felicit autorităţile locale pentru hotărârea aceasta, şi chiar dacă nu va fi o mulţumire din aceasta, lumească, domnule primar, fiţi convins că în Împărăţia Lui Dumnezeu este o mare mulţumire şi un mare loc, atunci când vom fi acolo, pentru că e clar, toţi ne vom duce şi Dumnezeu ne aşteaptă pe toţi! Dumnezeu să ne audă la toţi rugăciunile noastre! Vă mulţumesc încă o dată, tuturor celor care sunteţi aici, şi închei cu acelaşi îndemn: ori de câte ori treceţi pe aici, nu vă fie ruşine să vă faceţi semnul sfintei cruci, pentru că în felul acesta, toţi Îl mărturisim pe Hristos! Doamne-ajută şi vă mulţumesc”! Iar, ca o completare binevenită la cele spuse de Preacucernicul Părinte Dan Dulămiţă, Primarul Oraşului Târgu-Cărbuneşti, prof. Dănuţ Birău a spus în încheierea manifestării: ,,Astăzi, în zi de mare sărbătoare, la sfinţirea acestei troiţe, îi mulţumesc Maicii Stareţe şi maicilor însoţitoare, aşa cum îi mulţumesc şi Părintelui Serafim, care a donat, astfel, cele două cruci către Oraşul Târgu-Cărbuneşti, una către Mănăstirea «Sfântul Ioan Botezătorul» şi una către noi, către primărie, şi acum, de asta sunt aici, de asta sunt primar, că trebuie să fac faţă şi la critici şi la unele laude, că le-am spus la toţi, să mă injure, să mă critice! Iar, cine apreciază şi Îl are pe Dumnezeu în suflet, aşa cum a spus şi părintele, trece, se închină şi nu trebuie să-i fie ruşine! De asta suntem aici, ca să mergem şi mai departe! Din câte a spus părintele, cred că a fost foarte cuprinzător, iar, cine a vrut să înţeleagă, a înţeles! De aceea, vă mulţumesc, vă doresc multă sănătate şi mereu să fim aproape!”, pentru că aproapele, am spune noi, împărtăşeşte întotdeauna aceleaşi idei, aceleaşi sentimente şi aceleaşi convingeri! Doamne-ajută!
Profesor dr. Vasile GOGONEA