Gravele probleme ale afacerii Roşia Montană datează de prin 1999. Pe când ministrul Economiei de atunci, Radu Berceanu, fost prim-vicepreşedinte al PD-ului, a tranşat contractul cu Gold Corporation. Clientul lui, Franck Timiş, nu era nou în corupţia din România. Chestiunea a avansat ca o cangrenă, româno-canadianul fiind prieten la cataramă cu mai mulţi lideri ai actualului PDL şi, mai ales, cu Traian Băsescu, viitorul candidat la alegerile prezidenţiale din 2004, în locul bolnavului închipuit „Dragă Stolo”.
Scriam săptămâna trecută cum au avut loc descinderi la domiciliul din Elveţia al „creierului” afacerii Roşia Montană. De fapt, casa celebrului Beny Steinmetz – cel mai bogat om din Israel, a cărui casă a fost percheziţionată de poliţia din Elveţia. Agenţia Bloomberg scria, conform unor surse apropiate, că Benny Steinmetz Group deţine 16% din acţiunile Gabriel Resources – acţionarul majoritar de la Roşia Montană Gold Corpotation, restul revenind statului român prin Minvest SA. Şi cum există o dispută acerbă între magnaţii Steinmetz şi Soros, încăieraţi acerb pentru exploatarea unui zăcământ de fier din Guineea, musiu Benny Steinmetz este urmărit de americani. Cu acuzaţia de corupţie şi atac prin care se urmărea uciderea şefului statului Guineea. Ce-i drept, circulă multe versiuni despre aceia care se află în spatele afacerii Roşia Montană. Unde nu-i exclus să funcţioneze tot… corupţia. Deocamdată, se face abstracţie între legăturile extrem de vinovate ale lui Traian Băsescu şi ale altor lideri PDL – foşti demnitari – cu compania minieră. Sau direct cu Benny Steinmetz, cu care – se afirmă – Traian Băsescu s-ar fi întâşnit personal. Nici măcar pe surse nu se zice nimic despre conturile din străinătate ascunse ale românaşilor foşti ori încă actuali portocalii.
Cert este că proiectul dorit a fi discutat în Parlamentul României, elaborat de Cabinetul Ponta, n-o fi cel mai bun, dar este un început. Chit că nu se cuvenea o lege pentru o exploatare cu contract secretizat şi dubios. Sunt voci care spun răspicat că pe lângă o Comisie specială a Parlamentului – condusă de Iulian Iancu – care să ia la puricat exploatarea au ba a aurului, argintului şi altor metale rare de la Roşia Montană s-ar impune şi o Comisie de anchetă. Totuşi, duminică seara, primul ministru Victor Ponta a purces la Roşia Montană şi a dialogat cu protestatarii din galeria Catalina-Momuleşti şi i-a convins să iasă din subteran. Este un act demn de un curajos om politic şi bun admninistrator al averii ţării. Al unui bărbat ce preferă dialogul, faţă de Guvernatorul Coloniei încă numită România, Traian Băsescu, obişnuit numai cu monologul. Acest lucru se petrecea exact în ziua când se comemorau 141 de ani de la pierderea Crăişorului Munţilor Apuseni – Avram Iancu. La Ţebea, cetăţeanul Traian Băsescu s-a văzut huiduit de vreo 5000 de oameni. Probabil nu de către toţi, căci or mai fi fost şi alţii infiltraţi printre cei mulţi. Majoritatea cereau „Demisia!”, unul l-a botezat „Maidanez de Cotroceni”, iar curatul Băsescu îl îndemna să vorbească frumos. Uitând de ieşirile lui cu „ţigancă împuţită” şi alte iluzii obscene faţă de tinere reporteriţe. Păcat că s-a ajuns aici, dar şi mai păcat este că s-a mânjit cu noroi memoria lui Avram Iancu. Faptul că Traian Băsescu a udat stejarul plantat de el, precum pe vremuri Nicolae Ceauşescu ori mai aproape de vremurile noastre de Ion Iliescu nu-l scuză.
Revenind la proiectul iniţial înaintat de Guvern Parlamentului, nimeni nu zice că ar fi perfect. Dar să se antepronunţe cetăţeanul Traian Băsescu – absolventul unei şcoli postliceale de marină şi al Şcolii Vieţii – că ar fi neconstituţional e o inepţie. Pur şi simplu. Diktatorul se substituie Curţii Constituţionale a României.
N. ROŞCA
