,,Stăpânul nostru ieri a venit la noi cu trup, iară astăzi sluga Lui a ieșit cu totul din trup; ieri Împăratul nostru S-a născut cu trup, astăzi sluga cu pietre este ucisă; că pentru Dânsul se și sfârșește întâiul mucenic și dumnezeiescul Ștefan“.
An de an, în ziua de 27 decembrie, peste 400.000 de români îşi sărbătoresc ocrotitorul spiritual, Sfântul Apostol şi Arhidiacon Ştefan, primul martir creştin. Unul dintre cei şapte diaconi ai Bisericii care propovăduia învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul apostol Ştefan a fost acuzat de elini şi iudei de blasfemie, fiind condamnat la moarte prin lapidare şi devenind asstfel primul martir ucis pentru propovăduirea noii credinţe creştine.
Credincioşii din zona OLteniei şi în special cei din judeţul Gorj au avut luni, 27 decembrie, un motiv de bucurie şi veselie, cu ocazia sărbătorii Sfântului Apostol, întâiului mucenic şi Arhidiacon Ştefan.
Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul Apostol Ştefan întâiul mucenic(în limba greacă numele său însemnând ,,coroană“) a fost unul dintre primii convertiţi creştini dintre evreii greci, unul din primii şapte diaconi hirotoniţi de Apostoli şi primul mucenic al Bisericii ortodoxe. De altfel, biserica noastră pomeneşte mucenicia Sfântului Ştefan la 27 decembrie şi mutarea moaştelor lui la data de 2 august, dar şi la 15 iunie o dată cu pomenirea Sfinţilor Apostoli Fortunat şi Ahaic.
Semnificaţia sărbătorii
Sfântul Ștefan era un evreu din provinciile grecești, rudă cu Sfântul Apostol Pavel și a fost unul din primii șapte diaconi hirotoniți de Apostoli pentru a sluji Biserica din Ierusalim (apoi a fost hirotesit arhidiacon).Asterias spune: ,,Sfântul Ștefan a fost punctul de plecare al martirajului, dascălul suferinței pentru Hristos, temelia dreptei mărturisiri, odată ce Ștefan a fost primul care și-a vărsat sângele pentru Evanghelie”.Duhul lui Dumnezeu a lucrat cu putere prin credința lui, permițându-i să facă multe minuni și întotdeauna i-a învins pe evreii care îl provocau la discuții. Evreii, în ura lor față de Ștefan, au mințit poporul, dar Sfântul Ștefan, cu fața strălucitoare, a reamintit poporului minunile lui pe care Dumnezeu le făcuse prin el și chiar i-a certat pe evrei pentru uciderea lui Hristos Cel nevinovat. Poporul era foarte furios din cauza a ceea ce credea că este o blasfemie și „scrâșneau din dinți” către Ștefan. Atunci l-a văzut el pe Hristos în rai și a povestit oamenilor ce vedea. Auzind acestea, evreii l-au scos în afara porților orașului și l-au lapidat (ucis cu pietre), în timp ce ruda sa Saul (devenit mai târziu Apostolul Neamurilor, marele Pavel) păzea hainele celor ce îl omorau pe Ștefan. Mai departe de locul lapidării, pe un deal, stăteau Preasfânta Fecioară Maria și Sfântul Ioan Evanghelistul, care au asistat astfel la primul martirizat pentru Fiul lui Dumnezeu și care s-au rugat pentru Ștefan în timp ce era lapidat. Acest martiraj a avut loc la aproape un an de la Pogorârea Duhului Sfânt(Rusaliile).
Moaştele primului martir creştin
Sfintele moaşte, aceste comori de mare preţ, mai valoroase decât aurul şi toţi banii din lume, ale Sfântului Ștefan Întâiul-mucenic au rămas la picioarele dealului timp de două zile, chinuitorii lui crezând că vor fi mâncate de câini. Dar în a doua noapte,Gamaliel – învățător al Legii pentru Apostolul Pavel și Sfântul Apostol Barnaba – împreună cu fiul său, au venit în secret și au dus trupul pe proprietatea lor din Cafarganda unde l-au îngropat.
De asemenea, Sfântul şi dreptul Nicodim, care a murit în timp ce plângea la acest mormânt, a fost îngropat acolo împreună cu nepotul lui Gamaliel și cu Gamaliel însuși după adormirea sa.
După mulți ani, amintirea locului de înmormântare a Sfântului Ștefan s-a pierdut, până în 415 când Gamaliel i-a apărut de trei ori Părintelui Lucian, preot în Cafarganda. El i-a arătat Părintelui Lucian locul de îngropare și toate cele legate de acesta. Părintele Lucian a primit binecuvântare de la patriarh ca să dezgroape sfinţii şi plăcuţii lui Hristos din mormintele lor de unde o mireasmă puternică și dulce umplea peștera.
Moaştele Sfântului Ștefan au fost duse în Zion și înmormântate cu multă cinstire. Mulți bolnavi au fost vindecați de moaștele lui. Celelalte trei moaște au fost puse într-o biserică dintr-o peșteră din partea de sus a unui deal. Ulterior, aceste moaște au fost duse la Constantinopol.
Acestui model de credinţă creştină, de răbdare în necazuri şi de jertfă de sine până la moarte, marelui slujitor al lui Hristos, Sfântului Apostol, întâiului mucenic şi arhidiacon Ştefa, se cuvine şi noi să-i zicem: ,,Cu nevoință bună te-ai nevoit, întâiule mucenice al lui Hristos și apostole și păgânătatea tiranilor ai vădit, căci cu pietre fiind ucis de mâinile celor fără de lege, cunună ai luat din dreapta cea de sus și către Dumnezeu ai glăsuit, strigând: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta“.
Masterand în teologie, Marius Stochiţoiu
