De la comună şi până la cel mai înalt nivel al statului, aşa zis de drept, lipseşte aproape cu desăvârşire actul de dreptate. De la cea măruntă a autorităţilor locale – primării, fără a fi complet străine şi Consiliile Judeţene, până la cele mai înalte autorităţi din stat. Marele prozator Marin Preda a spus că „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!”
Permiţându-ne o parafrazare, putem să zicem şi noi că „Dacă dreptate nu e, nimic nu e!” Ca şi cum n-ar fi suficiente problemele legate de criza care nu se mai termină, nici autorităţile dar mai ales Justiţia le-ncurcă de nici Cel de Sus nu le mai descurcă. Eu am fost martorul jurământului pe Biblie al unui primar acum suspendat. La fel a jurat şi viceprimarul de după el, deşi mulţi susţin că va fi şi el „bun de legat” încă din timpul exercitării mandatului.
Păcatul cel mare, de la care nici demnitarii de la Bucureşti ori parlamentarii nu fac excepţie, ar fi acela că le lipseşte, la marea lor majoritate, frica de Dumnezeu. Credinţa. Şi chiar frica de dreptatea Divină. Justiţia ar trebui să fie o putere în statul încă numit România. De ce nu este? Prea multe judecăţi strâmbe ale judecătorilor români se termină cu decizii anapoda, contra naturii şi adevărului uman, iar multe dintre hotărârile lor nedrepte sunt plătite cu bani grei de România în urma rejudecării proceselor pierdute aiurea la CEDO. Ce-i drept, nici legislaţia nu-i tocmai perfectă şi, adesea, în defavoarea cetăţeanului. Numai că o veche meteahnă a locuitorilor acestor meleaguri este aceea că nu se respectă niciun fel de lege. Fie că-i strâmbă, fie că-i dreaptă. Depolitizarea Justiţiei este o treabă greoaie şi care cere timp. Primul ministru, Victor Ponta, şi-a asumat temporar interimatul la ministerul Justiţiei. Poate doar până astăzi. Unele decizii forţate de împrejurările ce nu-i sunt favorabile au dat naştere la acuze nedrepte. Slab este şi Parlamentul, adică legislativul. De regulă, sunt înjuraţi preşedintele şi primul ministru. Parcă numai ei ar fi vinovaţi de ce se petrece în ţărişoara noastră. Şi mai este învechită şi Constituţia, chit că unii nu vor schimbarea ei. Prin modificarea unor articole ale Constituţiei am avea o altă formă de constituire a Curţii Constituţionale a României, başca nişte prerogative mult diminuate ale preşedintelui-suspendat astă vară şi impus ca Guvernator al Coloniei România de către cancelariile străine.
Ion Predoşanu
