Motto: „Istoria pentru noi trebuie să fie un izvor nesecat de poezie sănătoasă, un șir de icoane sfinte de unde să căpătăm totdeauna învățătură de adevăr și insuflare de virtute.”
Ion Luca Caragiale
Publicația lunară independentă NOVĂCEANUL, pe care o am în față, datată Joi, 23 decembrie 2021, mi-a ajuns cu mare întârziere din pricina unor zile libere de care, culmea, poștașii nu au prea beneficiat. Mai precis, Poșta Română a avut liber numai pe 25 Decembrie, de Ziua Nașterii Mântuitorului nostru – Iisus Hristos.
Nu uităm editorialul Gânduri în prag de mari Sărbători, cu marginalul Răsună țara de colinde, semnat de Redactorul șef Constantin Dârvăreanu, ca și editorialul spiritual VEGHE DE DUHOVNIC, al Preotului Ion Coconețu, și poemul Vestea, de Ion C. Duță.
Urmează, mai apoi, Colindele – esențele noastre primare, un eseu de Prof.univ.dr. Nicolae Vințanu și relatarea Licean novăcean pe podiumul Olimpiadei Internaționale de franceză, alături de echipa României a Prof. Alina Ramona Țicu.
Mi se pare firesc ca prezența la Novaci a Ambasadorului Republicii Pakistan în Românie, E.S. Dr. Zafar Iqbal, primit cu multă căldură de Primarulm orașului Novaci, Dr. Dumitru Leuștean, și vizitele acestuia la multe instituții din urbea novăceană, să fie o mândrie locală, relatată pe scurt, dar nu multe imagini.
O lacrimă pentru 1 Decembrie, se intitulează eseul Prof. univ.dr. Nicolae Vințanu și începe emoționant: „De la o vreme, am ochii umezi de 1 Decembrie. Gândul îmi zboară spre multe mii de eroi care s-au jertfit pentru țară, de la oștenii lui Decebal, ai lui Litovoi, până la cel de Al Doile aRăzboi Mondial. În decursul timpului, cotropitorii au împărțit țara, ca să o poată subjuga, potrivit imperativului Divide et Impera!”
Același eseist și istoric face o trecere în revistă ai celor 32 de ani, cu titlul 1989 – Prețul dureros al adevărului, al evenimentelor din Decembrie 1989, până la vremurile de azi, în care ne luptăm cu inamicul nevăzut Sars-Cov-2, încheind cu propoziția: „Sperăm ca acest Crăciun să ne readucă la înțelepăciunea noastră strămoșească.”
„Dor mi-e de Țara mea” sunt însemnările scriitorului Constantiun Dârvăreanu, cel care ne îndeamnă: „Să ne fie dor de România în fiecare zi, fiindcă patriotismul nu se manifestă ocazional; PATRIA trebuie să o avem mereu în suflet, în gândire și simțire”. Poetul Ion Floarea Guran închină prin „O, neam al meu!”, simțămintele sale de iubire față de Patrie.
Spitalul Novaci este un fragment din volumul Târgu Jiu -600, Repere de ieri și de azi, Editura Măiastra, 2006, închinat istoricului medical al actualei instituții de sănătate publică. La întrebarea „Vi-l mai amitiți pe poetul Artur (Ion) Bădița?”, ne răspunde scriitorul Constantin Dârvăreanu, transformat în istoric și critic literar, cu o prezentare a regretatului poet, urmată de poemele: Mișcarea se întrevede-n sânge și De unde vii anume.
Cum în luna decembrie este comemorat – la 19 ani de la trecerea la cele veșnice – poetul autodidact Ion Florea, în numărul pe luna Decembrie 2021, i se publică scurtisimul poem în proză „Pășesc”, apoi poemele „An Nou”, „Un pastel”, ”Rătăcire lirică” și, sub genericul In memoriam, legenda „Țancul corbului”.
„Novăceanul Ion Mohora – portretistul Litoralului românesc” ne oferă o cuprinzătoare imagine de la o expoziție de portrete a pictorului Ion Mohora, fotografie realizată cu prilejul expoziției de pictură organizată în anul 1983, la Casa de Cultură Novaci. Pagina a VIII-a, este dedicată tot Poetului Ion Florea, cu un In memoriam și un grupaj de poezii din Volumul II, aflat în lucru.
ION PREDOȘANU
P.S. Dacă m-am lungit, îmi cer iertăciune cititorilor (Ion Predoșanu)
