Semne bune anul nu prea are. Taxele şi impozitele locale au rămas la discreţia autorităţilor şi au crescut. Nu cu rata inflaţiei, ci cu mult mai mult. Nici FMI n-a plecat fără să lase urme de liberalizare şi obligaţii în plus pentru Guvernul Ponta. Cel nevinovat de aducerea FMI-ului în ţară. Iar Traian Băsescu se spală pe mâini ca Pilat din Pont, lăsând guvernul să… se descurce. Cum o putea.
Sunt oarecare semnale bune că, pe ici pe acolo, s-ar mai schimba câte ceva în domeniul Justiţiei. S-a pornit tăvălugul la CSM şi nu se va opri prea curând. Dea Domnul ca mentalităţile judecătorilor, procurorilor şi, în genere, ale magistraţilor să se modifice şi ele.
Cu toată mascarada petrecută la şedinţa de ieri a Camerei Deputaţilor avem o veste bunicică. Taman furăcioasa de Roberta Anastase, ex-preşedinte al Camerei Deputaţilor prin 2010, pe când a numărat 80 de deputaţi în plus la votarea aberantei Legi a pensiilor, s-a găsit să ceară majorarea punctului de pensie cu 6%. Că răbdare, ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, a explicat că respectiva a uitat prea repede hoţiile şi gravele greşeli ale PDL de atunci, iar situaţia economică de azi nu permite creşterea punctului de pensie decât cu 4%, ajungând la 762,1 lei, conform Ordonanţei de Urgenţă votate.
Şansele de a scăpa de monitorizarea pe Justiţie, acel pârdalnic Raport MCV, sunt minime. Şi, totuşi, se încearcă schimbarea impresiei ţărilor din occident despre România. Mă rog, procese mai vechi au primit în sfârşit sentinţe. Şi nu mă refer neapărat la acela cu impresarii din lumea fotbalului – caz ce continuă să fie o nebuloasă încă neexplicată.
N-am să pricep în veci de ce Cazul George Copos, care-a escrocat Loteria Naţională în vremea când deţine funcţia de vicepremier al României şi-a primit pedeapsa abia acum. Patru ani cu executare! Oricum, George Copos se retrăsese din politică şi doar apartenenţa sa la nişte servicii oculte ar mai explica extrem de marea întârziere a deciziei judecătoreşti.
Numai că, tot ieri, s-a mai anunţat şi o hotărâre judecătorească în cazul George Becali. Cu 11 ani de condamnare cu executare. Dar în cazul lui George Becali situaţia este bizară şi dă naştere la interpretări cu iz politic. La el a fost ca-n bancurile sovietice când unuia nu i s-a dat bicicleta, ci i s-a furat. Lui furându-i-se autoturismul.
Şi atunci stăm strâmb şi ne întrebăm drept: „Asta-i justiţie?” Nu cumva ne vom afla tot în situaţii similare cu acele arestări puse la cale de actualul Guvernator al României cu vameşii? Despre care nu s-a mai auzit chiar nimic.
Ion Predoşanu
