Plecat în lume din urbea cu cele minuni –Caracal -, unde între altele se zice că s-a răsturnat carul cu proşti, dar şi că puşcăria e pe strada libertăţii, lui Dan Diaconescu nu i-a pus Dumnezeu mâna-n cap, ci mai marele concitadin Dan Voiculescu.
Mult mai micuţul Dănuţ se făcea că lucra pe la o unitate militară, dar mai mult cu ochiul şi timpanu’. După Marea Învălmăşeală din decembrie ’89, omul se pomeni pe drumurile Bucureştilor întrucât îi dispăruse obiectul muncii. Se văzu recuperat ca redactor la Curierul Naţional, cotidian creat de generalul de securitate George Constantin Păunescu, unde-l avea ca director pe gazetarul pur-sânge Horia Alexandrescu. N-a făcut purici mulţi şi nici progrese profesionale, dar din ’91 l-a instalat binefăcătorul Dan Voiculescu drept director al nou născutului Jurnalul Naţional. Care binefăcător i-a dat apartament, maşină, ambele de serviciu, şi leafă consistentă. Plecat la cerere, a scos pe piaţă un ziar ieftin Oglinda poporului, pe care-a transformat-o în OTV(Oglinda TV). Şi cum Dan Voiculescu i-a luat apartamentul şi maşina, nerecunoscătorul l-a făcut cu ou şi cu oţet pe binefăcător. Glăsuind pentru fraierii telespectatori ai OTV că fusese deposedat ilegal. Deh, probabil se-nvăţase cu ele. Dacă în perioada interbelică exista un mare gazetar Pamfil Şeicaru, recunoscut pentru deviza sa „şantajul şi etajul”, nici Dan Diaconescu nu s-a lăsat mai prejos. Ca şi ciracii lui, prinşi cu ocaua mică. Priponit niţel, omul a căzut la pace cu „Zeus” fiind eliberat şi albit. Cu condiţia să atace opoziţia şi în special PSD. Ceea ce a făcut şi face cu prisosinţă. La pripita încercare de privatizare a Oltchim, patronul cu salarii neplătite şi datorii la stat se lansă ca om de afaceri, înscriindu-se pe lista de licitatori. Contra unei sume modice – taxa de înscriere la licitaţie – individul fu băgat în seamă ca salvatorul amărâţilor de la Oltchim. Cinicul îl tot ataca pe primul ministru Victor Ponta, care încercase privatizarea amânată de guvernele Boc şi MeReU, neinteresate de soarta oamenilor şi nici să strice afacerile unor Adriean Videanu şi Cristian Boureanu, oameni cu firme căpuşe ce au contribuit la falimentarea Oltchim. Pretinsul câştigător al licitaţiei, deşi nu avea banii necesari, s-a ales cu o publicitate gratuită. Şi imensă. Chiar dacă hidoşenia minciunilor lui DD Direct erau clare, omul a mai avut tupeul să facă o conferinţă de presă în care flutura nişte hârtii pe post de mari sume de bani şi garanţii bancare. Trişorul fu dat în urmărire penală, numai că procurorii lui „Zeus” au băgat capu-n nisip iar dosarul sub preş. Şi DD e liber şi bine-mersi. Suntem cei mai săraci din Europa, iar cel ce vorbeşte de „ciocoi” a agonisit autoturisme de lux, avioane şi un yaht pe care se laudă că nu-l ţine iarna în Marea Neagră, ci într-o mare mai caldă. Probabil în Marea Mediterană. Una din sursele de îmbogăţire e şi depunerea unei sume în euro, cu multe zerouri, de către liderii judeţeni ai PP-DD. Şi la Gorj, situaţia e la fel. Profesorul universitar dr. Constantin Căruntu, care de scârbă a şi demisionat nu doar din funcţie ci şi din PP-DD este numai una din victime. „Domnu’ Dan” îşi păcăleşte în continuare electoratul. Nu doar cu fulare şi geci, dar mai ales cu promisiunile că va da fiecărui votant 20.000 de euro ca să-şi deschidă o afacere. Acum a mai nuanţat-o, cică, numai dacă ajunge la guvernare. Dintre candidaţii la alegerile parlamentare, numitul DD e singurul cu o televiziune la dispoziţie. Din care stoarce bani. Nu dă bani la electorat, ci îl fură. Cum? Simplu. Fraierii dau informaţii OTV-ului, prin SMS, ba mai şi răspund la întrebări de-a dreptul puerile, în cazul în care nu sunt atacuri scabroase la adresa PSD şi a contracandidatului său din colegiul electoral gorjean. Iar SMS-ul cu pricina costă 0,44 de euro. Credeţi că-i puţin? Cei care-i cântă-n strune se înşeală amarnic. Ciumpalacul pe post de candidat la deputăţie se îmbogăţeşte pe seama celor mulţi şi creduli. Ca şi personajul în lesa căruia se află, cel cu „Aici sunt banii dumneavoastră”, mult prea mediatizatul Dan Diaconescu e nu numai un caz penal. Ci şi unul medical.
Ion Predoşanu
