Cum n-am izbutit să prindem mai multe detalii în legătură cu păţaniile de la şedinţa Plenului Parlamentului, aceea devenită simplă formalitate prin decizia partidelor la putere, revenim.
Oricum, bâjbâielile organizării referendumului pe baza listelor electorale „Made in Ioan Rus”, demisia precipitată a şefului Internelor, inabilitatea Institutului Naţional de Statistică şi componenţa deplorabilă a politrucilor ce semnează ştate de salarii grase ca judecători ai Curţii lui Băsescu nu anunţau nimic bun. Şi totuşi, amânata şi mult aşteptata decizie a CCR adânceşte criza politică şi nu o rezolvă nicidecum. Pentru balizajul de dinaintea Plenului Parlamentului, cu boicotarea şi apoi anularea boicotării, USL-ul nu poate fi lăudat. Ba chiar riscă să plătească la următoarele alegeri parlamentare. În condiţiile că nu va găsi alte căi de luptă crâncenă pentru următoarele trei luni.
Comportându-se mai mult ca partide de opoziţie – PSD şi PNL – au oferit un cvorum nemeritat citirii unei proaste decizii a Curţii Constituţionale. Practic, lăsând batista pe ţambal, USL nu i-au dat şansa excelentului Proiect oferit de Senatorul Ioan Ghişe(PNL), unul blindat juridic şi în urma căruia Parlamentul l-ar fi putut demite pe însă suspendatul preşedinte Traian Băsescu. Aici, îi dau perfectă dreptate senatorului Varujan Vosganian, pe care conştiinţa l-a împiedicat, conform propriei declaraţii „să stea în bancă şi să asculte cuminte, ca la predică, textul Hotărârii CCR.”
Şi ca să-i completăm argumentaţia domnului senator Varujan Vosganian: „Cvorumul în baza căruia s-a decis invalidarea referendumului a fost calculat într-un total dispreţ faţă de realităţile româneşti şi faţă de jurisprudenţa internă şi europeană în domeniu”.
Şi uite-aşa, cu sprijinul tuturor partidelor ce se înclină în faţa Occidentului, de teama unor represalii financiare bănuim, poporul român – în special cei 7,4 milioane de votanţi anti Traian Băsescu – fu lăsat de izbelişte. Numai că, se ştie, electoratul nu uită şi nu iartă!
La o cafea cu un amic, se avansa ideea demisiei preşedintelui revenit ţanţoş la Palatul Cotroceni. În speranţa primirii unui os de ros din partea NATO. Ca expert NATO vreo 7(şapte!) ani, cu tot atâta imunitate. Nu agreez varianta, mai ales că impopularii în ţările lor – Angela Merkel şi Barak Obama – au imense interese economice în România. Pe care chiar amicul le cunoaşte părea bine: mutarea în Colonia numită România a centralelor nucleare oprite în Germania, avioanele F 16, şisturile bituminoase şi Roşia Montană râvnite de americani. Bineînţeles, în interesul cetăţenilor germani şi, respectiv, americani.
Prizonierul de la Cotroceni o va duce bine mersi, va întări serviciile secrete, SPP-ul şi va înălţa gardurile Palatului, dar va cloci la umbră deasă tot felul de scenarii. Împotriva USL şi a României! Rar, rar de tot îşi va mai face timp pentru o întâlnire ori două pe an, după nevoile străinătăţii, cu amicii săi, dar inamicii României, Viktor Orban sau George Soros prin munţii Harghitei şi Covasnei.
Ion Predoşanu
