Pretenţii politice

În această toamnă se coc toate dedesupturile politice ale viitoarelor candidaturi. Ambiguităţile din Parlament, compromisurile din teritoriu şi schimbarea politică cerută de preşedintele Traian Băsescu ar putea avea sorţi de izbândă dacă în clasa politică ar exista înţelepciune.

Nici un politician nu poate avea generozitate, pentru că în lupta politică nu numai individul este interesat să îşi conserve poziţia, ci şi gaşca din jurul lui, indiferent dacă este la primul, al doilea sau al treilea mandat. În funcţiile executive americanii au rezolvat problema valorii politicienilor, obligându-i să stea pe funcţie numai două mandate, deoarece politicienii americani nu sunt săraci lipiţi pământului şi nici nu pot face politică dacă sunt săraci. Ei trebuie să justifice ultimul dolar acumulat sau cheltuit, iar instrumentele publice nu pot fi folosite în campaniile electorale sau pentru propagandă, nici măcar telefoanele statului. În România, politicienii aflaţi în mandat executiv, şi mă refer clar la primari şi viceprimari, au la dispoziţie, într-o ţară săracă, tot ce le trebuie, inclusiv consiliile locale, unde nu mai există consilieri verticali, ci doar nişte clienţi ai Puterii şi ai avantajelor ei. Aceasta pentru că, în România nu se poate face uz de cele două mandate legale, pentru că democraţia este tânără, este de sorginte totalitară, iar oamenii care o reprezintă cred că singura moralitate pentru salvarea României este conservarea mandatului. Nu se poate ca în anii de mandat din bugetele locale şi aşa destul de pricăjite să nu se facă plăţi pentru firme influente, reprezentând contravaloarea unor prestaţii recepţionate de funcţionari aflaţi sub presiunea şefilor politici. Dacă vă uitaţi doar la asfaltările din România, acestea sunt nişte amărâte de poleiri, spoieli făcute în grabă, fără consolidări de macadam, fără delimitări de spaţii destinate canalizării sau diverselor reţele de curent, telefonie, televiziune. În mod normal, pe toate aceste lucruri comunitatea ar trebui să încaseze bani, dar nici un primar nu s-a gândit să instituie taxe pe ceea ce îi este folositor în orice campanie. Pe acest fond oamenii noi sunt periculoşi, iar dorinţa lui Victor Ponta de a promova generaţia tânără, în Gorj şi în tot PSD-ul din România se va lovi de conservatorismul mai vechilor activişti.

Notă! Pe 26-28 iulie 1992 am făcut parte din primii o mie de semnatari ai înfiinţării actualului PSD. Spiritul de atunci s-a pierdut. A crescut, în schimb, un spirit veleitar în care pilele şi relaţiile sunt dominante, cu toate că în partid există şi oameni de excepţie. În aceste momente, partidul este vulnerabil pentru că, din cauza unei greşeli a lui Adrian Năstase, care a transformat toţi primarii în preşedinţi de partid, a barat drumul tineretului către afirmare politică. Cu nişte cai bătrâni nu se poate câştiga nicio cursă electorală, chiar dacă jokeul Ponta este un tânăr plin de vigoare.

Constantin Bunilă