Rândurile de faţă sunt inspirate nu doar de o preocupare personală de a mă implica, într-un fel, la alegerile locale viitoare la Peştişani. Ca independent. La aceeaşi idee, independent de mine, a ajuns şi fostul consilier local al primăriei oraşului Tismana, profesorul şi scriitorul Nicolae N. Tomoniu, distins colaborator al Gorjeanului. Domnia sa fusese în PNL până-n gât. Poate mai şi este, dar s-a scârbit de politichie şi politicianism.
Cum mai spuneam şi în altă pagină, ca şi pe vremea lui Nicolae Iorga, care se referea la sterilitatea şi ciocoismul partidelor româneşti la 1907, perfide şi surde la nevoile celor mulţi şi sărmani, nici azi situaţia nu-i diferită. Cam toată clasa politică pute a populism şi demagogie. Iar lumea trebuie să ştie că toţi consilierii şi primarii localităţilor – sate şi oraşe – legaţi ombilical de partide vor face numai ce le zice PCR-ul, vorba vine, pe lista căruia au primit respectiva demnitate publică. Şi nu ce ar fi strict necesar pentru comunitatea în care îşi duc viaţa. Culmea este că, la PNL, există consilieri locali şi primari ori viceprimari care nici măcar nu domiciliază în localităţile de unde-şi iau, lunar, pe ştat bruma de indemnizaţie ori de leafă. Iată de ce, atât colegul Tomoniu cât şi subsemnatul susţinem că, subliminal şi treptat, ideea independenţilor ar fi o soluţie de luat în seamă. Candidaturile independente nu-s o noutate în România. Pe ici, pe acolo ele chiar există şi dau rezultate. Exemplul primarului general al Bucureştilor, Sorin Oprescu, este unul pilduitor. Unul dintre argumentele cele mai puternice ar fi că ideea „independenţilor” va da rezultate, şi că aceste candidaturi independente ar genera primari şi consilieri departe de mizeria ce s-a creat în cloaca politică. Adică, ar apărea primari şi consilieri locali capabili de decizii proprii, luate în funcţie de cerinţele comunităţii şi nu de decizii impuse de nu ştiu care partid. Fricţiunile dintre primari şi majorităţile din Consiliul Local existente în cei douăzeci şi unu de ani de aparentă democraţie au adus numai pierderi comunităţilor respective. În cazurile pătrunderii în Consiliile Locale şi ca primari a unor independenţi cu proiecte agreate de alegători şi cu forţă de a le impune, indiferent de opreliştile ce vor mai apare, firesc, ca de altfel în orice democraţie reală – cu argumente şi luptă a contrariilor necontrafăcute şi impuse de vreun partid, de la centru – sunt mult mai multe şanse de reuşită. Nu vor dispărea, nici nu au cum, primarii şi consilierii locali aleşi pe baza susţinerii partidelor. Numai că o mai mare implicare ar veni din apariţia unor primari şi consilieri locali independenţi. Dependenţi doar de interesele obştei, adică ale comunităţii, practic ale acelora care i-au ales. Actualele Consilii Locale, în majoritatea lor, sunt compuse din oameni slabi şi manevraţi de partidele lor. Ce ziceţi? Aşteptăm şi opiniile cititorilor.
Ion Predoşanu
