Contraofensiva sindicatelor

După modificarea Codului Muncii, conducătorii sindicatelor s-au trezit deposedaţi de notorietate şi privilegii. Până la Guvernarea Boc, liderii de sindicat aveau o stabilitate deosebită pe funcţie şi o importanţă garantată în raporturile cu administraţia.

Odată cu schimbarea regulilor Codului Muncii şi cu tentativa promovării managementului privat, sindicatele s-au aflat în rolul de ţintă vie pentru guvernare, deoarece Guvernul Boc a urmărit distrugerea acestui bastion de siguranţă colectivistă, mai ales că unii dintre marii lideri s-au dovedit vulnerabili la capitolele avere şi putere. Trafic de influenţă a făcut toată lumea, însă ei l-au fructificat cel mai bine, asigurându-şi continuitatea pe funcţii. Mulţi dintre conducătorii administrativi, inclusiv preşedintele ţării, au venit la nevoie să solicite ajutor sindical şi sindicatele nu au rămas niciodată datoare. Rămâne de văzut dacă la Mătăsari, unde s-au pus bazele unei mega-organizaţii sindicale judeţene, liderii de sindicat au găsit şi formulele de redresare a orgoliilor. După cum se ştie, alianţele şi uniunile sindicale trebui să aibă un conducător, care este abilitat să reprezinte sindicatele în raporturile cu administraţia şi politicienii. Aceasta înseamnă, în fond, cedare de putere şi de importanţă personală, amănunte pe care nu toţi conducătorii sindicali le deţin, însă de care au nevoie atunci când trebuie să apere drepturile salariaţilor. Un mare sindicat minier în Gorj era necesar încă de acum 5-6 ani, sau chiar mai mult, având în vedere faptul că numărul salariaţilor este în continuă scădere, iar nevoile lor de reprezentare sunt din ce în ce mai mari.

Notă! Sindicaliştii au ajuns în Parlament. Prima dată sub comanda lui Miron Cosma şi au reuşit schimbarea unui Guvern. A doua oară au ajuns până la stânca din Costeşti, în faţa unei armate, iar de atunci încoace au ajuns a cincea roată la căruţă. În Gorj, de 12 ani încoace liderii sindicatelor au ajuns ba senatori, ba deputaţi, însă nici în ruptul capului nu au renunţat la postura de lideri de sindicat. Singurul care şi-a predat mandatul unui coleg a fost Ilie Petrescu, iar la încheierea mandatului politic a fost alungat ca un străin tocmai de cel pe care îl lăsase în locul său. Vom urmări cu interes ce soluţii au liderii de indicat pentru că ţinta alianţei este una singură: aceea de a controla puterea.

Constantin Bunilă