Complicitatea între oglindă şi ideal

Poporul român, cel care şi-a trădat aliaţii de-a lungul istoriei şi adeseori conducătorii, pentru mai puţin de un pumn de arginţi, este naţiunea cu cel mai ridicat grad de complicitate. Complicitatea la înfăptuirea binelui este însă greşit percepută în diverse ocazii.

Până acum am asistat la complicitatea a peste 4 milioane de oameni, cei neînregimentaţi politic, faţă de fostul partid comunist şi faţă de conducătorul iubit care avea grijă de toţi nătărăii şi le oferea pâine, casă şi bani pe te miri ce. Aceeaşi nătărăi au devenit după 1989 complici cu social-democraţia, cu liberalii, cu ţărăniştii şi astăzi cu democrat-liberalii şi, de ce nu, cu preşedintele pe care după ce l-au ales se consideră nevinovaţi pentru alegerea lor. Starea de complicitate naţională s-a întâmplat şi în organismele de control care n-au ezitat să accepte mita pentru a-şi realiza toate dorinţele de îmbogăţire. Au apărut uriaşe accente de snobism deoarece mita nu s-a tezaurizat în totalitate ci s-a transformat în vile şi maşini de lux, în proprietăţi naţionale şi internaţionale, iar la momentul în care ar fi trebuit să dea seama pentru „realizările” lor, oamenii desemnaţi să controleze starea societăţii şi-au găsit şi apărători, până la cel mai înalt nivel. Astfel, Guvernul a devenit complice cu corupţii şi corupţia, actul de justiţie contestat de fiecare dată în profunzimea lui a devenit o bagatelă iar România a devenit ţara tuturor posibilităţilor. Nimeni n-a pedepsit vreodată în mod exemplar nici pe făptaş şi nici pe complici. Recenta terapie de şoc de la bacalaureat a fost discriminatorie, chiar şi pentru procentul mic de promovaţi, deoarece nu este sigur că în toate liceele cu rată mare de promovabilitate a funcţionat principiul intransigenţei la fel ca în liceele cu promovabilitate zero. Făptaşii şi autorii pierderii nu sunt numai elevii, ci şi profesorii care s-au comportat complice cu atitudinea elevilor despre un examen hotărâtor. Copiii au pierdut. Complicii, profesorii, rămân la catedră dezgustaţi de aceleaşi lefuri mici, în aşteptarea unor vremuri mai bune, graţie tocmai acestui examen ratat. De unde, de neunde, familiile viitorilor candidaţi la bacalaureat vor deschide pungile pentru anul viitor, în aşa fel încât copiii lor să aibă o şansă în plus la un examen la care nu se mai copiază. L-am condamnat pe ministrul Funeriu pentru faptul că a introdus această terapie de şoc, pentru că naţiunea română are o mare deficienţă culturală, mai ales în zona politică, acolo unde oportuniştii s-au cocoţat pe cele mai înalte poziţii. Dar pentru revenirea la normalitate, cenzura intelectualităţii se impune cu necesitate. Şi dacă nu se va mai copia la niciun bacalaureat iar universităţile vor avea de unde să facă adevăratele selecţii, structura acestui popor va ieşi din zona de formalitate. După aceea nu va mai greşi nici la alegeri, şi nici la aprecieri.

NOTĂ: Anul acesta, planul de meditaţii la 2-3 obiecte, meditaţii cu plată la negru, a variat între 400 şi 600 de lei lunar, adică mai mult decât salariul minim pe economie. La anul taxa va creşte!

Constantin Bunilă