A fost odată… Totul s-a petrecut pe când oamenii trăiau câte o întâmplare pe care apoi o țintuiau în poveste – ca să rămână pildă pentru alții… A fost odată un om harnic, Constantin pe nume… Era harnic, însă era necăjit… Avea acasă trei guri de hrănit și doar puterea brațelor sale pentru a o face… Muncea însă cu drag… ori de câte ori lua o scurtă pauză, vedea cu ochii minții zâmbetul cald al soției sale și ochii strălucitori ai copiilor săi… și, cu sufletul încălzit de dor, muncea mai abitir… Omul lucra într-un magazin de încălțăminte… era bun la toate: descărca marfa, o așeza frumos pe rafturi, ajuta clienții în alegerea încălțămintei… Într-o zi, călcă pragul magazinului un bărbat spilcuit, om cu stare, care-și dorea o nouă pereche de pantofi… Constantin îl ajută, arătându-i toate modelele nou-apărute; însă clientul era un om tare mofturos și schimbător… Ceru altă și altă pereche, proba și refuza, nimic nu îi era pe plac… Nemulțumit, se ridică brusc de pe scaun și dădu să plece… însă un cui, nu știu de unde apărut, îi agăță haina și i-o sfâșie. Clientul începu să strige, să-l amenințe pe Constantin și să ceară să vorbească cu proprietarul magazinului… Constantin își ceru iertare – chiar dacă nu avea vreo vină, și îl chemă pe proprietar… Venit, acesta din urmă îi dădu dreptate clientului și îi spuse lui Constantin că îl dă afară… Constantin lucră conștiincios ziua toată, așa cum o făcuse mereu și până atunci… La finalul programului, proprietarul magazinului de încălțăminte îi dădu banii pentru zilele lucrate și pe deasupra și scaunul cu cui buclucaș – care dusese la supărarea clientului… Constantin îl duse acasă. Soția sa luă scaunul și, ajutată de Constantin, scoaseră cuiul cu pricina, puseră un pic de clei și bătură un altul… Pentru că buclucașul era cam gros, îl bătură și pe el pe un toc de ușă, pentru a agăța câte ceva. Căutând soluții pentru viitor, acum că nu mai aveau niciun ban, Constantin își aduse aminte că tatăl său se pricepea să izvodească lucruri minunate din lemn și îl învățase câte ceva și pe el… Făcu rost de cele trebuincioase și începu… Trăiră în incertitudine până se făcu cunoscut… apoi tihna și bunăstarea veniră să locuiască și în căsuța lor! Mult timp după, la poarta lui Constantin bătu cineva… omul se duse să deschidă – era un amărât care-i cerea ceva de mâncare și loc de mas peste noapte… Constantin îl primi în casă și îl privi lung… apoi îl ajută să-și pună haina în cuiul cu pricina și-l așeză tocmai pe scaunul ce-i fusese dat. Din vorbă în vorbă, Constantin îi povesti întâmplarea cu clientul și cuiul, la care musafirul începu să lăcrimeze… ,,De ce plângi?”, îl întrebă Constantin. ,,Plâng pentru că eu sunt acel client mofturos“, răspunse omul…. ,,Nu numai dumneata ai avut de pătimit, impetuozitatea mea mi-a făcut și mie cel mai mare deserviciu: afacerile mi-au mers din rău în mai rău, am pierdut tot și am rămas și făr’ de casă… Familia m-a părăsit… și nu-mi mai aflu locul și pacea inimii…”. Constantin îl ascultă cu răbdare… și înțelese… omul își primise pedeapsa pentru răul făcut… îl liniști și-l invită să lucreze cu el la mica afacere cu obiecte din lemn ce o avea… ,,Știi” – îi zise el – ,,pentru dumneata nestăpânirea a fost un cui care ți-a sfâșiat haina și ți-a dat peste cap viața… pentru mine, cuiul din cauza căruia am fost dat afară atunci a fost cuiul de care m-am agățat și care mi-a oferit un nou drum în viață, pentru că, rămas fără slujbă, a trebuit să mă gândesc la alt mijloc de a-mi agonisi traiul și, pricepându-mă la lemn, am început o afacere care m-a adus pe linia de plutire. Acum, îți ofer și dumitale șansa unui nou început”… Omul cel altădată mofturos mulțumi – cu lacrimi în ochi – celui care, deși urgisit de el în trecut, alesese să-i întindă o mână… și știu să aprecieze la adevărata sa valoare gestul aceluia pentru că își învățase lecția…
ȚINE MINTE: indiferent de ceea ce ți se întâmplă, analizează cu atenție situația – și nu te grăbi! Soluții sunt totdeauna mai multe: alege-o pe cea care ți se potrivește…
NU UITA: totul depinde de unghiul din care privești: vezi problema sau oportunitatea care ți se oferă!
Doina Pînișoară Dafincescu
