Să-l găsim doar pe Traian Băsescu vinovat de toate relele acestor vremuri tulburi ar fi, desigur, o eroare. Cum tot o eroare este şi a-i lua la disecat aberaţiile. Mai vechi ori mai recente. Într-un superb text, Cornel Nistorescu chiar propunea să nu-l mai bage lumea-n seamă.
Întrebarea este dacă putem? Întrucât, totuşi, sunt afirmaţii ale încă şefului statului. Iar climatul de acum, decăderea morală, socială şi redusul nivel civic al naţiei accentuate sub cârmuirea lui Zeus ne duc cu gândul la ceva sumbru. Am scăpat de dictatura proletariatului şi am încăput, cu toţii, sub dictatura proştilor. A incompetenţilor care fac orice compromis numai să rămână la putere. Acolo unde-i ciolanul de ros mai gros. În fond, vrem nu vrem, asistăm la batjocorirea democraţiei şi jupuirea populaţiei în folosul celor de la putere. Şi a clientelei acestora, spre a-şi acoperi corupţia şi incompetenţa. Prin anii 2004, Alianţa DA era în floare şi promitea tocmai stârpirea corupţiei. De care nu s-au atins şi nici nu au de gând s-o deranjeze. După 2008, prin crearea cuplului diabolic Băsescu-Boc, cei doi au făcut din România oaia neagră a Europei. Suntem, astfel, pe ultimul loc din Uniunea Europeană la toate capitolele. Iar preşedintele Traian Băsescu crede că ţara este moşia lui şi face ce vrea cu ea. S-a ajuns, în sfârşit, la concluzia că tema reîmpărţirii ţării este una falsă şi că ea nu va debloca motorul economiei. Care motor în loc să meargă stă, ca unul pe benzină în care administratorul prost al ţării – Guvernul PreşBăsescu-Boc – a pus motorină. Mai nou, preşedintele Traian Băsescu a scos pe tarabă judeţele ţării şi le negociază ca la piaţă cu UDMR. Sunt semne clare că, luând-o adesea pe mirişte, Traian Băsescu şi aghiotantul lui Emil Boc nu lucrează pentru binele ţării. Încât e de mirare că amândoi mimează democraţia, ca reprezentanţi ai PDL, dar nici dacă-i plăteau gras serviciile secrete maghiare nu le-ar fi făcut jocul. Încât cei de la Budapesta nu numai că se bagă unde nu le fierbe oala, în treburile interne ale altui stat membru UE – România-, dar le dau şi prilejul să ne reclame la Bruxelles. Seria orgasmelor prezidenţiale în direct şi la ore de vârf au culminat cu bazaconiile despre Regele Mihai. Ca unul aflat între delir şi disperare, Traian Băsescu umileşte opoziţia, jignindu-i liderii. E drept, nici Crin Antonescu nu se lasă mai prejos şi declară: „(…) nu te poţi duce ca un beţiv la cârciumă când eşti şeful statului să-ţi dai cu părerea asupra istoriei naţionale şi asupra simbolurilor naţionale.” Ieri, la Alexandria, nici liderul PSD, Victor Ponta, copreşedinte al USL, i-a dat nişte replici dure autorului bazaconiilor ce l-au descalificat pe acela care se crede Zeus. Săptămâna trecută, istoricul Giurescu, care în 1947 avea 20 de ani, savant ce judecă istoria după fapte, acte şi documente s-a arătat stupefiat. A sărit, mai nou, „istoricul” Mircea Băsescu, un fel de istoric al familiei. Şi ce credeţi că a debitat Mircea cel Bătrân? Cică: «În locul regelui, Traian ar fi spus „Împuşcaţi-mă” şi nu ar fi abdicat.» Ştiam că sângele apă nu se face. Cu asemenea „istorici”, de teapa celor doi fraţi – Traian şi Mircea – ţara nu numai că se face de râs, dar putem ajunge la concluzia că dictatura proletariatului nu era chiar aşa de rea. În comparaţie cu dictatura proştilor. Instaurată, mai ales, de când cu regimul băsesciano-bocist. Va fi treaba istoricilor de mâine, cei adevăraţi, să răspundă la întrebarea „Ce va fi Zeus la judecata istoriei: slugă, erou sau puşcăriaş?”
Ion Predoşanu
