Victoria copiilor asupra banului public

În toate localităţile din Gorj care şi-au organizat şi vor mai organiza zile ale municipiilor, oraşelor şi comunelor, toate spectacolele au însemnat şi vor însemna bani pentru artiştii consacraţi.

Aceşti bani, pe care comunităţile îi adună la bugete din taxe şi impozite, trebuie folosiţi în mod normal şi pentru partea culturală. Primăriilor şi consilierilor aleşi le prind bine asemenea manifestări fiindcă ele reprezintă un important vector electoral pentru generaţia tânără, care trebuie să ia aminte cum şi pe cine să aleagă atunci când i se cere votul. Obiectivele edilitare pot să mai aştepte, sărbătorile nu, pentru că după perceptele antice, mulţimile îşi diminuează tensiunile dacă li se oferă circ şi pâine. În aceste zile de criză, autorităţile au asigurat distracţia, pâinea şi ingredientele hranei propriu-zise au fost însă destul de scumpe, uneori chiar intangibile, pentru o majoritate săracă, aşa cum a ajuns populaţia Gorjului după minunata reformă condusă cu ştiinţa din pix de ştiţi dumneavoastră cine, n-are rost să ne mai aducem aminte de asemenea personaje stranii. Autorităţile au luat măsuri ca totul să iasă bine, să fie linişte, să se facă imediat curăţenie, artiştii să fie bine trataţi şi mulţumitor plătiţi. Cu aceasta am încheiat observaţiile despre partea interpretabilă a problemei pentru că vreau să ajung la partea profundă, la ceea ce nu se poate comenta şi nu se poate interpreta. În toate aceste localităţi, există câţiva animatori de cultură, majoritatea cadre didactice, care îşi pregătesc elevii, de la cea mai mică vârstă până la anii de liceu, pentru spectacole în Piaţa Publică. Câtă muncă depun aceşti educatori şi copiii pe care îi instruiesc să-şi joace foarte bine rolul cultural, nu interesează pe nimeni fiindcă profesorii care votează sunt foarte puţini, iar până vor vota copiii se pot schimba generaţiile de politicieni. Lor le dau atenţie părinţii şi câţiva curioşi, iar ei sunt fericiţi că, pentru câteva minute, sunt în centrul atenţiei. Fericirea lor este singura răsplată la care au dreptul şi pe care o şi afişează în ciuda tuturor. Lor nu le dă nimeni contravaloarea unui efort uriaş şi, mai mult decât atât, de multe ori li se pun beţe în roate la urcarea pe scenă. Copii sunt, fără să vrea, singurii politicieni adevăraţi pentru că ei protejează banul public, nu îl cheltuie pe nimicuri, deşi politicienii pretind că tot ceea ce fac revine generaţiei următoare. Einstein, când a fost mic, era un elev mediocru. Mozart la cinci ani era genial. Aceste două exemple spun că marile valori au termene de apariţie şi de consacrare diferite, dar niciodată nu se grăbesc să se amestece în politică pentru că politica anulează genialitatea. Îmi amintesc că la lansarea cărţii lui Varujan Vosganian, valorosul om de cultură cita pe cineva care ar fi spus că în România proştii sunt puţini, însă se află întotdeauna la vârf. Cu siguranţă că nu a spus o copilărie.

Constantin Bunilă