În timp ce poliţia internaţională îl arestează pe Dominique Strauss-Kahn, pentru infracţiuni de drept comun care dovedesc în fond câtă educaţie au unii dintre cei mai puternici oameni ai lumii, pe la noi zgârcitul de Jeffrey Franks ia măsuri pentru ca românii să plătească şi pământul pe care îl calcă.
Ţara trebuie să ştie că un împrumut făcut la o bancă, fie ea şi fond monetar, fie ea condusă de un om de toată jena, este purtător de dobânzi şi dacă ratele nu se achită la timp, banca poate confisca inclusiv ţara respectivă, dacă cei care o conduc nu ştiu să se gospodărească. Gospodărirea unei ţări nu ţine cont nici de fantomele câinilor credincioşi (mă refer la câinele Vasile din Aleea Modrogan, despre care nu ştiu dacă era portocaliu sau nu) şi nici de verticalitatea unor ardeleni gen Vasile Blaga. Funcţionarii bancari au nevoie de premieri docili cum este Emil Boc pentru că multe bănci sunt ele însele pline de bani negri iar spălarea banilor a produs, de ce nu, criza financiară din care nu vom ieşi vreo 10-14 ani de acum încolo. Ceea ce ne pregăteşte guvernarea pentru iarna care vine se asortează de minune cu ceea ce ştim noi să facem. Românii se pricep cel mai bine la fotbal, muzică şi politică şi pentru că le cântă reforma în cap, se ţin de făcut politică pe unde pot. De aceea regimul Boc nu are numai adversari, ci şi susţinători. Mulţi dintre ei sunt oameni ca lumea dar dacă e musai să facă ce dictează premierul, sunt trataţi la fel de către poporul care suferă o dublă presiune asupra veniturilor: presiunea obţinerii şi presiunea creşterea preţurilor. Planurile de viitor au fost îngropate de mult iar după reducerea subvenţiilor pentru factura socială între politicieni şi popor se va produce o fracturare a intereselor. Dublarea facturii de întreţinere va fi determinantă pentru dezafectarea sistemelor de încălzire centralizată, o zonă de blocaj unde furnizorii şi beneficiarii au ajuns să se pună de acord doar în instanţă. Facturii de 700-800 de lei pe timp de iarnă, la care se adaugă plata telefonului, a curentului electric, cardul de sănătate, medicamentele, internetul, televiziunea prin cablu, butelia şi alte câteva ingrediente costisitoare, vor condamna definitiv România la genocid. Nu există nici o soluţie atâta vreme cât nu-ţi mai rămân bani de pâine, şi aceea destul de contaminată cu E-uri şi cu aditivi. Înţeleg ce postament are bucuria lui Boc care se oglindeşte, ca într-o oglindă blajină în ochii Robertei Anastase, ai Elenei Udrea, ai Sulfinei Barbu şi ai Ancăi Boagiu, la fel de bine cum înţeleg lacrimile preşedintelui supărat că poporul nu-l mai crede că luptă împotriva mogulilor. Spuneam că PDL-ul are şi oameni buni, însă aceştia au ratat şansa să corecteze o politică bolnavă al cărei leac pot fi alegerile din vara viitoare.
NOTĂ: Nu oricine te bagă în rahat îţi vrea răul (aviz PDL). Nu oricine te scoate din rahat îţi vrea binele (aviz FMI). Atunci când suntem în rahat până la gât, comentariile sunt de prisos (aviz opoziţia).
Constantin Bunilă