Pe o vreme burniţată de toamnă, în condiţiile de restricţii impuse datorită pandemiei, credincioşii din Parohia Strâmba-Jiu care au fost prezenţi la slujba Sfintei Liturghii oficiată de către un sobor de preoţi alcătuit din: Pr. Paroh Antonie Făinişi, Pr. Ilie Amzucu, Parohia Urdarii de Jos, Pr. Marius Năvârcă, Parohia Urdarii de Sus şi Pr. Valentin Neblea, Parohia Peşteana de Jos, cu prilejul Sărbătoririi Hramului «Sf. Cuv. Parascheva», au venit, deci, oameni de toate vârstele, printre care s-au numărat credincioşii din consiliul parohial din rândul căruia fac parte familiile Petrică şi Octaviana Popescu, Alexandru şi Ana Urezeanu, Constantin şi Vasilica Urezeanu, Nicolae şi Ioana Buşe, Bianca şi Georgeta Ştirban, toţi alcătuind o comunitate de parohie bine constituită şi bine pregătită pentru praznicul de pomenire a celor plecaţi la ceruri! La buna desfăşurarea a slujbei au contribuit şi tinerii teologi Radu Făinişi, Mădălin Barlan şi minunatul cântăreţ la strană Andrei Călin Găină, student în anul al III-lea la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova, care a încântat pe cei prezenţi cu glasul său excepţional şi bine timbrat!
,,O prăznuim, astăzi, pe ocrotitoarea bisericii noastre, pe PreaCuvioasa Maica noastră Parascheva”!
În cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească ce a fost rostit cu acest prilej de către Preotul Paroh, Preacucernicul Părinte Antonie Făinişi, la început a fost prezentată viaţa plină de evlavie a Sf. Cuv. Parascheva, după care Preacucernicia sa a spus că: ,,Sfânta Biserică înalţă, astăzi, imne de laudă şi cântări duhovniceşti în cinstea Sfintei şi PreaCuvioasei Maicii noastre Parascheva. Se bucură, astăzi, Sfânta Biserică, se bucură Epivata, pământul binecuvântat care a odrăslit această mlădiţă cerească, se bucură Ortodoxia românească cea primitoare şi păstrătoare a trupului ei nestricăcios, ne bucurăm noi, toţi cei adunaţi aici, care o prăznuim, astăzi, pe ocrotitoarea bisericii noastre, pe PreaCuvioasa Maica noastră Parascheva! Noi ştim că Mântuitorul Iisus Hristos primeşte cu bucurie pe orice om care se pocăieşte de trecutul lui apăsător, care doreşte să schimbe viaţa păcătoasă, ca să pună început bun pentru o viaţă nouă, aproape de Dumnezeu. Păcatul ne îndepărtează, ne înstrăinează de Dumnezeu, de semeni şi de noi înşine! Pocăinţa, însă, ne apropie de 
Dumnezeu, ne recuperează şi ne apropie de firea noastră normal! Păcatul este o înstrăinare a naturii noastre, o cădere a ei, iar pocăinţa este începutul ridicării noastre din starea păcătoasă, nefirească, deşi noi ne-am obişnuit cu păcatul, încât îl considerăm firesc! Din Evanghelia Sf. Ev. Marcu aflăm că Mântuitorul Hristos ne învață că grija cea dintâi pe care trebuie să o aibă omul în viața pământească este mântuirea sufletului, care e mai de preț decât orice bun trecător din lumea aceasta. Prin urmare, noi putem să ascultăm de Dumnezeu sau să fim nepăsători, să-L căutăm sau să-L ignorăm, chiar afirmând că El nu există ori că cerul și pământul ar fi doar rezultatul întâmplării sau al hazardului, şi nu Creația Lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, omul poate răspunde la iubirea Lui Dumnezeu sau o poate refuza, poate dobândi mântuirea sau o poate pierde, se poate uni cu Dumnezeu sau se poate despărți de El! Sfânta Cuvioasă Parascheva şi-a asumat cuvântul Sfintei Scripturi, după cum am văzut, într-un mod personal. Și ce este interesant, că ea s-a întors în patria sa la îndemnul îngerului și după doi ani a murit, dar, cum, neștiută de cei din jur, nimeni nu a recunoscut-o şi nu și-a mai adus aminte de ea, deși nu trecuseră mulți ani, dar chipul sfintei, transfigurat de la atâta rugăciune și post, a făcut să nu mai fie recunoscută și a 
murit la marginea satului și îngropată ca o străină. Iată, te faci ca un străin, ca o străină pentru cei din lume, dar «casnic» al lui Dumnezeu, devii foarte foarte familiar şi făptură preţuită a Lui Dumnezeu!
,,Biserica noastră este așezată pe această colină în mijlocul Olteniei, pentru sfântă şi duhovnicească închinare”!
În încheiere, să spunem că mergând așa, pe firul istoriei bisericii noastre de lemn de la Strâmba de Jiu și descoperind tainele lucrării lui Dumnezeu, găsim aici o contribuție și o reprezentare a României întregite! Biserica noastră este o biserică în stil maramureșean, deci din Ardeal, ocrotită de o sfântă ocrotitoare a Moldovei, Sfânta Cuv. Parascheva! Piatra de temelie a bisericii noastre a fost pusă de un mitropolit care s-a născut în Basarabia, şi aici, mă refer la vrednicul de pomenire ÎPS Nestor, dar biserica a fost sfințită şi târnosită de către un mitropolit născut în Muntenia, ÎPS Teofan, având şi ca drept ctitor principal un oltean, domnul Ioan Grecu, stabilit în Dobrogea! Deci, Biserica noastră este așezată pe această colină în mijlocul Olteniei, pentru sfântă şi duhovnicească închinare!
Dați-mi voie ca să închei acest cuvânt al meu, recitându-vă această poezie-rugăciune, ca un dar de cinstire adus cu adâncă smerenie Sfintei Cuvioase Parascheva:
,,Cu florile deodată,/ Ți-aducem gând frumos,/ Cinstindu-ți prăznuirea,/
Mireasă-a lui Hristos”!
Preacuvioasă maică, Noi nu avem, fecioară,
Cinstită racla ta; Și-aici, în depărtări,
Îți sărutăm icoana, Noi te cinstim pe tine
Cinstindu-te, prin ea. În slujbe și-n cântări.
Cu multă bucurie Azi, praznicul tău sfânt
Din cer privești spre Iași, Pe toți ne face frați
Dar, nici pe cei din Strâmba, Și numai într-o clipă,
Te rog, să nu ne lași Zburăm peste Carpați!
Pelerinajul nostru Și poate, cine știe,
Nu-i doar imaginar, Și-o lacrimă vărsăm,
Privim icoana-ți sfântă Căci, vrând să fim la raclă,
Și-am vrea un strop de har Departe ne aflăm…
Tu, Sfântă Parascheva, Pe cei în aşteptare
Prin Duhul Cel Preasfânt La raclă zile-ntregi,
Îi vezi doar într-o clipă Dar și pe noi, fecioară,
Ce-i lumea pe pământ, Ne vezi și ne-nțelegi
Să știi că noi, din suflet, Cu florile deodată,
Ţi-aducem flori de crini, Ți-aducem gând frumos,
Şi-n inimile noastre Cinstindu-ți prăznuirea,
Toţi suntem pelerini Mireasă-a lui Hristos!
La sfârşitul slujbei, credincioşii prezenţi au fost invitaţi la o agapă frăţească în Casa Parohială a Bisericii de la Strâmba-Jiu
Profesor dr. Vasile GOGONEA
