Concetăţenii noştri aveau faima unor oameni harnici. Nu chiar ca japonezii, dar pe terenurile aride ale Gorjului, de pildă, se căzneau să aibă rod cât mai bogat. Erau ani în care dacă nu se obţinea recoltă bună la porumb, grâu ori secară sigur dădeau satisfacţie. Capricioasa vreme din acest an le-a dat agricultorilor gorjeni cam toate calculele peste cap.
Ne referim mai ales la agricultură, chiar dacă este una de subzistenţă, întrucât mineritul, energia şi industria chiţăie. Merg cum merg, excepţia de la regulă fiind hidroelectrica gorjeană. Singura cu profit şi fără disponibilizări.
În vremea aceasta tulbure la nivel politic şi-n domeniul economico-social, doar pe la sate se mai mişcă ceva. Acolo unde se munceşte. Deşi pe la sate, fie nu-i lasă ploile să strângă grâul ori sunt cam mulţi ce-i ce stau pe la porţi ori prin birturi. Grădinile şi culturile vegetale sunt victimele ploilor acide. Pomicultura nu-i nici ea departe, iar creşterea animalelor cunoaşte o descreştere numerică. O dovadă clară, în acest sens, este recentul târg de la Godineşti. Mai sărac ca niciodată în cerere şi ofertă de vite. Doar caii s-au înmulţit numericeşte, fiindcă ţăranii nu au bani să-şi cumpere costisitoarele tractoare. Şi iarăşi deplângem starea jalnică a absenţei mecanizării pe micile parcele de pământ.
Prin satele noastre, singurii oameni ceva mai prosperi şi care şi-au construit case arătoase în ultimii ani sunt aceia cu membri de familie plecaţi la muncă în străinătate. Îndeosebi de când românii au acces la muncă în Uniunea Europeană. Chiar dacă Gorjul nu se situează pe un loc de frunte printre judeţele în care pleacă locuitorii la muncă pe alte meleaguri. Deşi rata şomajului este la Gorj printre cele mai ridicate din ţară.
La ei acasă, românii sunt apreciaţi drept robii Europei. Cel puţin aşa reiese din statisticile oferite de European Industrial Relations Observatory (EIRO). Care a dat publicităţii un raport zguduitor pentru noi. Din el se constată că românii muncesc cele mai multe ore săptămânal, dintre toţi cetăţenii Uniunii Europene. Ca o recompensă cinică, tot românii au şi cele mai puţine zile de concediu.
Concret, statisticile EIRO spun că numărul de ore muncite efectiv de angajaţii din România este de 41,2 ore. Ne urmează doar Malta, cu 40,7 ore pe săptămână, Marea Britanie şi Luxemburg, fiecare cu câte 40,7 ore pe săptămână, Bulgaria şi Slovenia, cu câte 40,5 ore.
Finlanda – cu doar 37, 3 ore pe săptămână muncite efectiv şi cu folos, aducătoare de profit şi bine plătite, se situează ca şi Irlanda – cu 37,4 ore, şi Suedia – cu 38,3 ore de muncă pe săptămână printre ţările model de urmat în domeniul economic şi social. A se reţine, toate trei sunt ţări nordice. Cu 21 de zile de concediu, în schimb, suntem în coada clasamentului în UE, fiind depăşiţi doar de Cipru şi Estonia, cu numai 20 de zile de concediu pe an.
*
De muncit, pe la români s-ar munci mai mult şi mai bine. Dacă ar fi locuri de muncă şi dacă ele ar fi bine plătite. Numai că ba preşedintele Traian Băsescu promite relansare economică, pe timpul campaniei, recitatorul prim ministru Emil Boc repetă, iar FMI are o poezie de spus şi o spune, vorba liderului PNL, Crin Antonescu. Cu declaraţii contradictorii, ca şi primii doi vorbitori ai ţării, FMI ne prezice iar o creştere economică în 2011, de data aceasta. A lui Traian Băsescu, pe care-o anunţase, în campania prezidenţială din 2009, că vom avea parte de ea în 2010 nu se pune. Era una mincinoasă. Adică, cum ar spune FMI, una negativă. Apreciată de reprezentantul FMI, Jeffrey Franks, de -1,9%. Cea din 2011, fluturată de acelaşi, ar fi de 1,5-2%. Probabil chiar mai mare dacă România mai semnează un nou acord. Tot falimentar, ca şi actualul!
Ion Predoşanu
