Eu când vreau să impozitez, impozitez!

395
Titlul de faţă, pare al unui film ce rulează în toate oraşele şi localităţile rurale ale României portocalii. Deşi nu doar reşedinţele de comune nu au vreun cinematograf. Sunt destule şi reşedinţele de judeţ fără vreun cinematograf. Nu unul demn de mileniul trei, dar nici măcar în folosinţă şi zugrăvit, după coşcoveala şi ruina ce le-a cuprins după 20 de ani de aşa-zisă democraţie.

Filmul de prost gust cu pricina ar putea să fie produs şi noi să nu ştim nimic, pe cheltuiala statului, atâta cât a mai rămas din România, de factotum-ii Băsescu-Boc. Un cuplu vestit al micilor ecrane! Cei doi cumulând pe lângă (ne)calitatea de producători, pe cele de scenarişti dizgraţioşi şi regizori de doi lei. Şi aceia găuriţi! Ori căzuţi, adică răpuşi, de inflaţia şi lupta inegală cu eur-oii. Cei doi regizori şi-au ales, după chipul şi asemănarea lor, o echipă de actori formaţi la şcoala de partid portocalie, trupă completată, mai an, de actoraşi independenţi, cică politic, dar foarte dependenţi de ciolan. Nu de ciolanul cu fasole, ci de ciolanul guvernamental. Unde s-a mai găsit câte un oscior de ros şi pentru „verzi”. Verzii nefiind cumva niscaiva ecologişti, ci ăi de se cred partid şi sunt doar o uniune veşnic contra statului naţional român, prezent în Constituţia, încă în vigoare, sub această firească sintagmă în curs de modificare şi ea. Dar, vorbesc despre un alt film aflat în curs de înfăptuire, al aceloraşi regizori şi scenarişti. Cuplul BB. Care nu-i vreo prescurtare de la Brigitte Bardot, ci de la nesăbuitul tandem Băsescu-Boc!
Dar să revenim la subiectul drag stăpânirii fanariote şi, neapărat, portocalii – distrugătoarea actualei Românii. Criza economică există, de vreo doi anişori, deşi nerecunoscută de Traian Băsescu, pe vremea când, după cum, glăsuia un mai vechi slogan, ce-i drept cam electoral, nerecunoscut „minţea poporul cu televizorul”. Susţinerea portocalie, ca partid, afirma că nu se vor mări taxele şi impozitele, ţinându-i isonul. Baliverne. Campania pentru „Definitiva belire a ţăranului român”, cum inspirat a botezat-o ăl mai mare gazetar al ultimilor 5-60 de ani, Adrian Păunescu, se vede cu ochiul liber. Un gust amar ne lasă hazul de necaz al păunescului apărător al năpăstuitei clase şi în timpul dictaturii trecute, dar şi în acela al dictaturii democraţiei. Domnia sa susţine, pe bună dreptate, în Jurnalul Naţional, ca subtitlu la excelentul său pamflet, botezat impropriu „opinie”, susţine, în subtitlu, că „Obiceiul ţăranului român de a produce trebuie temperat”. Culmea „opiniei” îi aparţine fercheşului ex-premier Petre Roman, acela care prin anii 90 îşi propusese pariul cu agricultura. El fu primul săpător la distrugerea prin pârlogire a agriculturii pe mari suprafeţe şi crearea în România a unei imense pieţe de desfacere.
Şi pentru ca poporul român să nu mai trăiască decât pe azi pe mâine şi dacă se poate numai din datorii, ori chiar deloc, de duminica trecută ţăranii din pieţe trebuie stârpiţi. Vor avea nevoie de bonuri fiscale, eventual casa de marcat „europeană” şi contabil bine plătit.
El, ţăranul, poate să moară. Iar marfa de pe piaţa, altădată liberă, se va scumpi cu 10-25%, după cum avertizează sindicatele din agricultură.
Ştie Guvernul Băsescu-Boc toate astea?, ne-am putea întreba noi, moromeţian. Ştie, biensur, dar nici că-i pasă! De aia şi impozitează. De TVA nici n-am adus vorba. Că ne lua cu ameţeală!
Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here