Lipsa unor strategii sănătoase şi coerente în domeniul economiei României ultimilor douăzeci de ani se resimte cel mai acut în domeniul mineritului. Fost important sector al economiei naţionale dinainte de Revoluţie, mineritul atrăgea un mare număr de oameni ce-şi câştigau pâinea albă riscându-şi viaţa.
Ani la rând a scăzut interesul pentru susţinerea de către stat a exploatărilor miniere, dar şi pentru minierii propriuzişi. Fosta clasă muncitoare aparent favorizată de societatea socialistă a devenit, în timp, un fel de paria capitalismului de cumetrie. Ba s-a mai şi compromis prin mineriadele la care, nici acum, nu se ştie cât de vinovată este. Oricum, nu se cunosc adevărurile despre Revoluţie darmite cele ale mineriadelor. La care minierii gorjeni nu au participat în număr nesemnificativ.
Unul dintre liderii care a valsat cel mai bine, în propriul interes desigur, fără a se implica în mineriade, făcându-şi din asta un titlu de glorie, este nimeni altul decât veşnicul preşedinte al sindicatelor din SNLO Marin Condescu. Omul cu mai multe vile decât fete şi singurul patron de club profesionist de fotbal – Pandurii Târgu-Jiu – pe banii altora. Adică bani albi ai statului, din minerit negru, cică vreo 45-47 de miliarde lei vechi lunar numai din sponsorizările primite de la mineritul şi energetica gorjene. Cel puţin aşa susţine cu probe fostul locotenent al lui Miron Cozma, de care s-a despărţit între timp, mai lucidul şi realistul Constantin Creţan. Lider al unei Federaţii a Muncii din România, organizaţie sindicală cu recunoaştere naţională şi încă neimplicată politic. Spre deosebire de Federaţia sindicatelor din SNLO conduseă de liderul pe viaţă Marin Condescu, care semnaliza stânga, vara trecută chiar mima colaborarea cu PSD, dar este legat prin toate firişoarele existenţei sale de anti-popularii portocalii de dreapta şi de preşedintele Traian Băsescu.
De joi şi până ieri, la Băile Herculane, au avut loc lucrările sindicatelor miniere pe ţară. Practic, acestea s-au desfăşurat într-un anonimat total, departe de ochii presei, aşa cum şi-au dorit organizatorii. Zice-se cu participarea extraordinară a ministrului Economiei, Adriean Videanu, prim-vicepreşedinte al PDL. Nu au lipsit discuţiile în cotradictoriu, cum este şi firesc într-o mişcare sindicală divizată. Aşa cum n-au lipsit, se zice, nici acuzele dure ale taberelor neîmpăcate Marin Condescu – Constantin Creţan.
Cum mineritul gorjean n-o duce bine deloc, şomajul tehnic de două săptămâni şi disponibilizările neîncetate stând drept tristă mărturie, nici dinspre Vale Jiului sau Maramureş nu sunt veşti mai bune. Iar când mineritul merge prost, sindicatele din mineritul românesc au mai pus-o de-o consfătuire. În speranţa că măcar sindicatele se vor trezi la realitate, aşa cum tragem nădejde, rămâne să vedem urmările.
Dinspre tabăra sindicatelor conduse de liderul Constantin Creţan avem veşti că ar dori nu doar o colaborare cu PSD, ci chiar o înrolare a lor în singurul partid adevărat al stângii din România. Mişcarea este aşteptată chiar în săptămâna ce o începem acum şi merită atenţie. Mai ales că Federaţia Muncii din România are reprezentare masivă în judeţele Gorj, Hunedoara şi Maramureş. Dacă nu cumva, între timp, liderul Constantin Creţan n-o fi câştigat noi aderenţi zone cu minierit ale ţării.
Ion Predoşanu
