O nouă activitate catehetică la Biserica ,,Sfinții Apostoli Petru şi Pavel“ din Târgu-Jiu

1694

Biserica cu hramul ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din municipiul Târgu-Jiu a fost gazda unei noi activităţi catehetice desfăşurate în cadrul proiectului eparhial ,,Cuvântul adevărului“, proiect derulat de către Arhiepiscopia Craiovei în parohiile din judeţele Gorj şi Dolj.
Într-o atmosferă de mare sărbătoare, prilejuită de praznicul Sfântului slăvitului şi măritului proroc ILIE Tezviteanul, părintele Ion Tomescu a vorbit celor prezenţi despre rolul şi însemnătatea Simbolului de credință ortodox (Crezul). ,,Datoria fiecărui creştin este de a cunoaşte atât conţinutul acestui Simbol de credinţă, spre a putea mărturisi credinţa cu voce tare în cadrul slujbei Sfintei Liturghii sau când cineva este chemat ca naş, în numele fiului său duhovnicesc care urmează să fie botezat, cât şi adâncirea întregii învăţături de credinţă cuprinsă în Crez, spre a fi totdeauna gata de răspuns oricărui cere socoteală de credinţa noastră (I Petru 3,15). Pe lângă cunoaşterea credinţei sale, credinciosul este dator să o şi trăiască, împlinindu-o prin fapte. Fără fapte, credinţa este moartă (Iacob 2, 19-20), asemenea pomului care nu aduce roade“.
Simbolul de credinţă numit ,,Niceo-Constantinopolitan“, alcătuit din 12 articole, reprezintă credinţa mărturisită de Biserică, pe baza formulării ei la primele două sinoade ecumenice, cel de la Niceea, din 325, unde s-au fixat primele 7 articole ale Crezului, şi cel de la Constantinopol, din anul 381, unde au fost formulate ultimele 5 articole. Sinodul ecumenic de la Niceea a fost convocat de către Sfântul împărat Constantin cel Mare. Acesta i-a chemat pe episcopii Bisericii să se reunească spre a stabili adevărurile de credinţă ortodoxe. Astfel au fost prezenţi mulţi viitori sfinţi binecunoscuţi ai Bisericii: Atanasie cel Mare, Nicolae al Mirelor, Spiridon al Trimitundei, Alexandru al Alexandriei şi Pafnutiei al Tebaidei. Între participanţii la Sinod, semnatari ai hotărârilor doctrinare şi canonice, se numără şi doi ierarhi de pe teritoriul de astăzi al României: este vorba de Scitanul, cum este menţionat de Eusebiu de Cezareea, şi Teofil, episcopul Goţilor, care îşi avea reşedinţa în zona de astăzi a judeţului Buzău.
În continuarea activităţii catehetice, părintele Ion Tomescu a spus că participând la Sfânta Liturghie sau la oficierea unui botez facem şi mărturisirea credinţei noastre, spre a ne exprima adeziunea la mântuirea pe care ne-o oferă Dumnezeu în cadrul Sfintei Euharistii sau cu prilejul încreştinării unui copil, care prin Botez devine membru al Bisericii. Cunoaşterea conţinutului Crezului este datoria fiecărui creştin. Cunoaşterea lui înseamnă cunoaşterea identităţii noastre, a firii noastre, a ortodoxiei noastre pe care suntem datori să o propovăduim. La întrebarea ce a determinat formularea primelor 7 articole ale Simbolului de credinţă la primul Sinod ecumenic de la Niceea, preotul Bisericii ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Târgu-Jiu a afirmat că erezia lui Arie este cea care a dus la convocarea primului Sinod ecumenic al Bisericii şi alcătuirea primelor 7 articole din Crez. Arie susţinea o învăţătură greşită, spunând că Dumnezeu, fiind mai presus de lume, nu ar putea să intre în contact cu lumea, iar Fiul ar fi fost o creatură, prima şi cea mai perfecţionată, o creatură a Tatălui, negând astfel Dumnezeirea celei de a doua Persoane a Sfintei Treimi. Arie a fost combătut de către episcopul Alexandriei, Alexandru, care îl excomunică în anul 323. Ereticul se refugiază în Asia Mică, la Cezareea, unde îl are protector pe episcopul Eusebiu, prieten al împăratului, astfel că Arie poate să-şi răspândească învăţătura greşită încă o perioadă de timp. Pentru acest motiv, primele şapte articole ale Simbolului de credinţă stabilesc învăţătura credinței de totdeauna a Bisericii, arătând că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl, născut din Tatăl şi nu creat înainte de timp, cum susţinea Arie.
Ce a determinat formularea celorlalte cinci articole ale Simbolului de credinţă? Faptul că un episcop din Constantinopol, pe nume Macedoniu, a emis erezia că aşa cum Fiul ar fi creatura Tatălui, Duhul Sfânt ar fi creatura Tatălui. Duhul Sfânt ar fi, susţinea Macedonie, subordonat şi slujitor Tatălui şi Fiului. Prin această erezie este negată dumnezeirea Duhului Sfânt. Sinodul al II-lea ecumenic din Constantinopol stabileşte la anul 381 că Duhul Sfânt este: Domnul de viaţă făcătorul, adică este Dumnezeu adevărat, care purcede de la Tatăl şi căruia I se cuvine aceeași mărire ca Tatălui şi Fiului.
Autoritatea Crezului este dată de faptul că, el fiind formulat de către două sinoade ecumenice, la care au participat toţi episcopii Bisericii celei Una, reprezintă, prin mărturisirea lor, credinţa de totdeauna a Bisericii, credinţă care pretutindeni a fost aceeaşi. El intră în tezaurul Bisericii ca un document al Sfintei Tradiţii, reprezentând memoria vie a Bisericii, viaţa Duhului Sfânt în Biserică. Pe de altă parte, fiind formulat într-un Sinod ecumenic, Biserica întreagă, cea nedespărțită, asistată de Duhul Sfânt, s-a pronunțat formulând adevărul de credinţă cuprins în Crez. De aceea, spunem că învăţătura pe care o mărturisim în Simbolul de credinţă constituie un îndreptar al credinţei noastre şi în acelaşi timp o dogmă, adică o Lege a credinţei, un adevăr de credinţă ce nu poate fi tăgăduit, ci trebuie crezut şi trăit în viaţa duhovnicească a fiecărui creştin. Astfel, oricine ar formula o învăţătură de credinţă care nu este conformă cu cea mărturisită în Simbolul de credinţă săvârşeşte o erezie, adică o abatere de la învăţătura descoperită de Dumnezeu spre mântuirea noastră.
Imaginaţi-vă că în Raiul cunoaşterii lui Dumnezeu ar trebui să urcăm pe o preafrumoasă scară. Scara aceasta este alcătuită din toate învăţăturile de credinţă pe care un creştin trebuie să le cunoască şi să le lucreze în viaţa lui. O treaptă este despre credinţa creştină, alta este despre Dumnezeu, alta este despre Sfânta Biserică. Şi aşa, urcând cu mintea şi cunoaşterea din treaptă în treaptă, putem ajunge la dobândirea vieţii veşnice, după cuvântul Scripturii, care zice: ,,Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis“(Ioan 17, 3).
Simbolul de credinţă ortodoxă (Crezul) este acesta: ,,Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică; Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor Şi viata veacului ce va să fie“.
Nu este suficient adică să mărturisim numai credinţa mântuirii în Biserică prin harul Sfintelor Taine, ci se impune să şi conlucrăm neîntrerupt cu harul divin, spre curăţia de păcat şi înnoirea continuă în bine. Nu oricine îmi zice Mie: Doamne, Doamne,- arată Fiul lui Dumnezeu- va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Cel ce este în ceruri(Matei 7, 21).
Dumnezeu să ne îndrume spre cunoaşterea dreptei credinţe şi spre mânture! Amin.
Masterand în teologie, Marius Stochiţoiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here