Un profesor „bun” trebuie să educe la copii acele calități care-i vor ajuta mai departe în viață, nu-i va învăța să meargă împotriva curentului. Le vor fi necesare regulile de circulație într-o viață concretă. Dacă ai trecut pe contrasens, o să faci accident!
Dacă vrei să obții ceva în viața asta, să câștigi cum se cuvine, să-ți întreții familia, copiii, trebuie să te contopești în fluxul comun; tu ești șeful – eu sunt prostul, eu sunt șeful – tu ești prostul, din muncă cinstită nu-ți poți ridica palate de marmură, dacă trăiești printre lupi, trebuie să urli ca ei!
Un profesor „prost” te va învăța să trăiești după legea demnității omenești. E calea prin care ajungi un marginal în cel mai bun caz, în cel mai rău – la închisoare sau la sinucidere. Sau o să fi împușcat!…
(Mihail Șișkin, Paltonul cu gaică, Editura Cartea Veche, București, 2017, p. 13).
…………………………………………………………………
Este clar că mă încadrez la profesorul prost!
Câtă dreptate are acest scriitor, Mihail Șișkin!…
Profesori „buni, buni” sunt foștii repetenți și corigenți un an, doi sau trei, pedagogii, șoferii sau coafezele… trăind printre „lupi”, au urlat ca ei, au strâns averi de nababi și au „râs” de PROȘTI!
Prof. pensionar, Teodor Voicu
