HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Pentru credincioşii ortodocşi, Învierea Domnului (Sfintele Paşti) Toate ale Praznicului: Ap. Fapte 1, 1-8; Ev. Ioan 1, 1-17, binecuvântatele Sărbători pascale încep Duminică, 2 mai 2021, şi se desfăşoară pe durata a trei zile, ceremoniile desfăşurându-se la Ierusalim şi pretutindeni în lume, acolo unde trăiesc dintotdeauna comunităţi creştine, Învierea Domnului constituind cea mai mare sărbătoare a creştinismului. Este o Sărbătoare a bucuriei şi a luminii, fundamentul credinţei creştine, motiv pentru care Sf. Ap. Pavel spunea: «Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră!» (I Corinteni, 15,14). Cuvântul «Paşte» provine din ebraicul «pesah» – «trecere», ca o recunoaştere a faptului că evenimentul sărbătorit însemna pentru evrei trecerea poporului ales prin Marea Roşie, din robia Egiptului în pâmântul făgaduinţei, Canaan. Sărbătoarea Paştelui este considerată sărbătoarea bucuriei date de vestea Învierii Mântuitorului, care, până la Înălţarea Domnului, respectiv, timp de 40 de zile, se regăseşte în salutul «Hristos a Înviat!», la care se răspunde cu «Adevărat a Înviat!». «Hristos a Înviat!» este salutul creştinesc şi mărturisirea de credinţă prin care ne arătăm convingerea că Mântuitorul Iisus Hristos a înviat cu adevărat, iar această credinţă o avem din Sfânta Evanghelie şi din învăţătura Bisericii, predată nouă, fie prin viu grai, fie prin cărţi. În lumina Învierii Domnului, fiecare trăim credinţa ce devine pentru noi trăire sufletească prin rugăciune şi comportament creştinesc în lume. Ucenicii Domnului, spre deosebire de noi, nici nu auziseră şi nici nu citiseră undeva că un om mort înviază cu propria putere. Ei au văzut trei învieri săvârşite de către Învăţătorul lor, Mântuitorul Iisus Hristos, ultima fiind învierea lui Lazăr, deci toate erau minuni, dar niciuna nu se asemăna cu Învierea Domnului. Deşi Mântuitorul le spusese Apostolilor, în repetate rânduri, că va fi dat în mâinile oamenilor, care Îl vor batjocori şi Îl vor omorî şi va învia, ei nu au înţeles taina aceasta. Să precizăm că în Pastorala Arhieriei sale, ÎPS Părinte acad. Dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei arată: «Domnul Iisus Hristos a înviat, aşa cum a promis Sfinţilor Săi Ucenici, după cum ne mărturisesc Sfinţii Evanghelişti şi cum ne învaţă Biserica până astăzi. Femeile mironosiţe, singurele care au crezut de la început că Domnul a înviat, au descris ucenicilor vestea dată lor de un înger care le-a arătat mormântul gol, spunându-le că Cel Viu nu mai trebuie căutat printre cei morţi. Cuprinse de spaimă sfântă, dar şi de bucurie duhovnicească, ele au alergat spre cetate să dea de veste ucenicilor, dar pe drum au fost întâmpinate de Însuşi Domnul, pe Care L-au recunoscut şi Căruia I s-au închinat. După acest moment emoţionant, Domnul Iisus Hristos S-a arătat şi ucenicilor Săi, de multe ori. La un moment dat, a apărut Apostolilor la ţărmul Mării Tiberiadei şi le-a poruncit să arunce mreaja. Ei L-au ascultat şi au prins mulţime mare de peşti. Totul s-a petrecut la lumina zilei, aşa că ucenicii şi-au luat timp chiar să constate belşugul de peşte. În cele din urmă, invitaţi de Domnul să mănânce împreună, ucenicii se uitau la El şi: «niciunul nu îndrăznea să-L întrebe: cine eşti Tu?, ştiind că Domnul este» (Ioan 21, 12). Prin urmare, Hristos Domnul a înviat şi S-a arătat tuturor celor care au crezut în El, încă din noaptea Învierii. Toţi cei care L-au văzut erau în priveghere, împlinire şi aşteptare. Toţi au cunoscut bucuria nemărginită a biruinţei vieţii asupra morţii!», subliniază cu elocinţă Înaltul Ierarh al Olteniei. Cu adevărat, în creştinism, Paştile au primit un conţinut cu totul nou, deoarece noi serbăm Paştile întru pomenirea răscumpărării întregului neam omenesc prin Patimile, Moartea şi Învierea Lui Iisus Hristos. Constituind cea mai veche sărbătoare creştină, Paştile au început a fi serbate imediat după Învierea lui Hristos, fiind prăznuite de Sf. Apostoli, care au generalizat sărbătoarea în rândul credincioşilor. Pentru că, aşa cum se adresa Sf. Ap. Pavel, creştinilor din Corint: «Drept aceea, să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei și ale adevărului» (I Cor. 5,8), prin aceasta, Învierea Domnului, numită şi sărbătoarea Paştilor, constituind ziua în care răul şi viclenia vor fi lăsate deoparte, îmbrăcând haina adevărului şi a bucuriei, care au adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul Lui Iisus Hristos, fiindcă Dumnezeu ne cheamă la Sărbătoarea Învierii Sale şi ne cere să privim viaţa, aşa cum o priveşte El, Care vede mereu, în fiecare dintre noi, bogăţia sfinţeniei şi a luminii!
„Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor” (Apocalipsa 1:18).
Aşadar, să nu ne temem de Mântuitorul Iisus Hristos, ci să venim la El în Biserica Sa, pentru că Domnul ne iubeşte, chiar dacă viaţa noastră este păcătoasă! Prin urmare, atunci când ne e frică, să ştim că El este lângă noi şi ne ajută, ne arată cât de mult ne preţuieşte, pentru că S-a dat pe Sine la moarte pentru noi, ca noi să fim vii. Pe Cruce, El a purtat în întregime durerea noastră pământească, trăind abandonarea, moartea pandemică şi iadul nostru, ca noi să ieşim de acolo biruitori. În acest fel, înviind din mormânt, El ne spune fiecăruia dintre noi: ,,Nu eşti singur, ai încredere în Mine!”, deci să ne ridicăm cu El, ca să serbăm şi noi Paştile, adică trecerea din moarte la comuniunea în iubire cu Tatăl, de la dezolare şi tristeţe la mângâiere şi la bucurie, de la frica de moarte la încredere, pentru ca să nu rămânem înfricoşaţi şi temători înaintea demonizaţilor pandemici ai banului, ci să privim la Mântuitorul Iisus Hristos Cel Înviat, deoarece privirea Sa ne insuflă speranţă, pentru că ne spune că suntem mereu iubiţi şi că în ciuda păcatelor noastre, iubirea Sa nu se schimbă! Să fim înţeleşi, Învierea Domnului nu este doar un eveniment istoric dovedit prin mulți martori, între care femeile mironosițe și sfinții apostoli, ci ea constituie piatra de temelie a Bisericii și a credinței noastre creștine! Învierea Domnului, ca un adevăr de netăgăduit, a devenit izvorul unei bucurii ce nu se poate lua de la oameni, pentru că lumina și bucuria Învierii covârșesc toată mintea omenească, de ele sunt pline cerul și pământul și de ele ne împărtășim pe deplin la fiecare praznic al Sfintelor Paști. De fiecare dată, Învierea Domnului ne încredințează pe noi că moartea nu mai are nici o putere asupra noastră, pentru că ea a fost biruită de Izvorul Vieții, Care este Mântuitorul Iisus Hristos. În același timp, ne dă siguranța că viața noastră fizică nu se termină la mormânt, că sufletul nostru este nemuritor și că, prin moartea și Învierea Sa, ne încredințează că și noi vom învia la o nouă viață, veșnică, plină de lumină și de bucurie, întru Împărăția cerurilor. Desigur, garanția învierii noastre este credința în Învierea Domnului, pentru că El ne-a spus ,,Eu sunt Învierea și Viața, cel ce crede în Mine, chiar de va muri, viu va fi. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri în veac” (Ioan 11, 25-26). Sărbătorile Sfintelor Paști ne arată că, așa cum Hristos Domnul, prin Înviere, a trecut «din lumea aceasta la Tatăl» (Ioan 13, 1), tot la fel şi noi, eliberați de păcat și primeniți prin Duhul Sfânt, vom intra într-o viață nouă, duhovnicească, în viața cu Hristos, asupra căreia moartea nu mai are nici o putere, pentru că «din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi», așa cum cântăm în Canonul pascal.
,,Îndrăzniți, că Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).
Aşadar, se cuvine ca la acest praznic luminat al Învierii Domnului «să ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii», așa cum se cântă în Biserică în aceste zile. Prin aceasta, să ne străduim să aducem o mărturie de netăgăduit a credinței noastre în Învierea lui Hristos, prin viața și prin faptele noastre, să fim vrăjmaşii păcatului și să viem virtuții, să luăm cu toții din măreția acestei Sărbători creştine, mai mult curaj și îndrăzneală, chiar din Cuvântul Domnului, care ne spune: ,,Îndrăzniți, că Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33). Cu siguranţă, pentru a percepe ceva din Dumnezeu, trebuie să devenim cât mai asemănători cu El! Pentru a-L vedea pe Cel curat, trebuie să te curăţeşti şi tu! Astfel, singura cale de a ajunge la încredinţare este aceea de a o dori şi de a o căuta în mod practic, cu toată viaţa noastră. Miza este uriaşă, dar trebuie ca şi efortul nostru să fie pe măsură. Sfântul Vasile cel Mare amintea adesea un cuvânt al Mântuitorului, care spune că «din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci», iar, în măsura în care ne lepădăm de mizeria din noi, putem să-L înţelegem pe Cel curat! Doar trăind aşa cum ne cere Dumnezeu vom înmulţi iubirea şi credinţa! Credem că este esenţial faptul de a încerca să-i iubim cu adevărat pe ceilalţi oameni, deoarece constatăm că de obicei oamenii îşi instrumentalizează semenii în diverse scopuri meschine! Să ne asemănăm cu Dumnezeu în iubire şi în acest fel, vom înţelege ceva din Dumnezeul Cel Înviat din morţi! Mântuitorul Iisus Hristos, biruitorul iadului și al morții, este și va fi cu noi «în toate zilele, până la sfârșitul veacului» (Matei 28, 20), pentru că ne va întări, ne va lumina, ne va tămădui de orice boală sufletească și trupească, dacă și noi ne vom întoarce cu iubire de fii către El, dacă ne vom elibera cu adevărat de păcatele săvârșite, dacă ne vom îndrepta și ne vom trăi viața în lumina sfintelor Sale porunci! În taină, să ne înmulțim rugăciunea la casele noastre care, iată, au devenit veritabile «biserici» în această perioadă de pandemie şi de restricţii abuzive, fiecare creștin devenind un slujitor la altarul acestora, înălțând rugăciuni ziua și noaptea pentru depășirea acestei situații dureroase. Totodată, să ne rugăm pentru cei bolnavi, pentru cei aflați în spitale, în carantină, pentru cadrele medicale, pentru voluntari, pentru toți cei aflați în prima linie, care săvârșesc o operă de apostolat și jertfelnicie creștină! Să-i pomenim în rugăciunile noastre! Să nu-i uităm nici pe cei plecați la ceruri, în urma acestui flagel și să ne rugăm lui Hristos cel Înviat să le facă parte de veșnică odihnă în lumina sfinților Săi. Prin Învierea Sa, Iisus Hristos a pus temelie nouă neamului omenesc şi a încununat toate minunile preaslăvite făcute de El pe pământ, pentru că Dumnezeu ne cheamă la Sărbătoarea Învierii Sale şi ne cere să privim viaţa, aşa cum o priveşte El, Care vede mereu, în fiecare dintre noi, bogăţia sfinţeniei şi a luminii! HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
