Luni, 18 noiembrie 2019, începând cu orele 16:30, la Casa de Cultură „Gheorghe Tătărescu” din orașul gorjean Bumbești Jiu, a avut loc un frumos eveniment cultural. În prezența unor femei inimoase de la Asociația „Uniunea Femeilor” din Gorj, a unei delegații a A.N.C.E. „R.M.” Gorj formată din lt. col. (r.) Gheorghe Bușe, prof. dr. Elena Cornoiu împreună cu fiica sa, dir. Viorica Ionescu și ing. Vasile Ionescu, dar și a unor cadre didactice din localitate și bineînțeles a familiei sale, scriitoarea Victoria Stolojanu-Munteanu, a prezentat rodul muncii sale din acest an, 2019. Rând pe rând ne-a povestit despre cele patru romane ale sale, recent tipărite la trei edituri, astfel: „Omul fără frică”, ediția a doua și „Răsfățatul”, tot ediția a doua, publicate de Editura MJM Craiova, „70+1 din clubul mincinoșilor”, publicat de Editura Scrisul Românesc din Craiova și „Spune-mi tot ce vrei”, ediție revizuită, publicat de Editura Antim Ivireanul din Râmnicu Vâlcea. Acest ultim roman va avea lansarea oficială, joi, 21 noiembrie 2019, la Târgul de carte „Gaudeamus” din București.
Redau câteva fragmente din mesajele unor critici literari:
„Victoria Stolojanu-Munteanu povestește cu inteligență și profunzime, cu știința arhitextului și dezinvoltura unei scriituri intense și dense, îmbibată de cultură și de informație. Romanul „Răsfățatul” demarează ex abrupto, se derulează alert, structurile narative sunt simultan reflexive și tranzitive, dar retopite în creuzetul mimezei transcendente ori exact invers imanente.
Roman-bolerou, „Răsfățatul” te poartă în interstițiile sale plonjând mereu în abisal și în oniric, ba chiar și în abstractiv. „Crema” textualizantă – de pus pe pâinea receptării intrigate de atâta simplitate – este emanată de o meta-simbologie curat durandiană și de o meta-psihologie curat bachelardiană.
La tot pasul, maniera Victoriei Stolojanu-Munteanu este pură și atractivă, constructivă și cognitivistă. Pulsiunile etice nu copleșesc estetica – una somativă – ci dimpotrivă o prelucrează într-un athanor de alchimist viguros însă de o subtilitate… perversă, de vrăjitorie clandestină.
Scriind astfel romanul, scriitoarea gorjeană, dese(m)nează semantopragmatic un traseu semiotic și abia apoi morfo-sintactic, căci din epos al copilăriei se metamorfozează încet, dar cert – punctat de inevitabilele indeterminări biografice – într-o saga proustanizantă ori chiar într-o detonantă atmosferă de nounouroman franțuzesc, subiectiv-obiectiv și viceversa.
Folcloristă cu o vastă acumulare de obiceiuri, descântece, magii, tradiții, cutume, proverbe, incantații, producătoarea „Răsfățatului” – aproape surrealist ori aproape infrarealist – izbutește pasaje întregi chiar antologice întocmai unor Aurel Ștefanachi, Lucian Gruia, Nichita Danilov ori Aurel Pantea, și ei îndrăgostiți de proza de sorginte fabulos-fantastică, dar uluitor de „compartimentistă” și de informalistă, de haosmică, de acționistă”.
prof.univ.dr. Ion POPESCU-BRĂDICENI, scriitor
„O autoare relativ prolifică este de pe acuma Victoria Stolojanu-Munteanu, o gorjeancă ambiţioasă, perseverentă ca o tiză a ei în ficţiune, Vitoria Lipan, a lui Sadoveanu, dornică evident de afirmare şi de confirmare a talentului său. De remarcat că romanele ei, dintre care o parte iau aici în discuţie, se remarcă prin diversitatea aparentă a subiectelor. Aparentă pentru că în fond protagonistă a acţiunii este mai mereu o femeie de o teribilă tenacitate în a se impune în teritoriul cel mai caracteristic dintotdeauna reprezentantelor acestui sex în bătălia de a reuşi în viaţă, anume în relaţia de dragoste. Excepţie face naraţiunea care pare a fi preferată de scriitoare, dar care e departe de a fi cea mai bună: Răsfăţatul. Explicaţia este simplă: prozatoarea a optat aici să-i aleagă un bărbat ca protagonist al scrierii, iar preocupările lui prioritare (putea să fie şi aici erou o natură pasională şi, teoretic vorbind, aceasta ar fi dus la consecinţe esteticeşte îmbucurătoare) sunt de natură intelectuală şi reflexivă. Aurel, căci aşa se numeşte personajul, este un hiperdotat în diverse domenii, scriitor de succes, dar şi un economist redutabil. Aici vedem şi o trimitere indirectă autobiografică, întrucât autoarea, născută în 1972, în zodia Taurului, de unde probabil şi ambiţia evidentă, dar şi firea – care îi este la modul străveziu, fie şi la o cunoaştere superficială, vulcanică, năbădăioasă, neastâmpărată, insistentă, (deşi nu lipsită de o anumită şiretenie, ca şi a eroinelor sale economistă de meserie din 1995, mai mult are, din 2015, un doctorat în specialitate.
De o factură aparte este şi cartea cea mai reuşită a autoarei dintre cele comentate aici: „Spune-mi tot ce vrei”. Dacă naraţiunile anterioare erau din categoria, ca să utilizez o terminologie deja încetăţenită, romanului doric, aceasta este un roman ionic. Toată scrierea este un discurs al eroinei principale, care este de altfel şi singura eroină a cărţii. De ce aceasta? În deosebire de Camil Petrescu din romanele interbelice, (iarăşi depistăm ceva tangent la acest scriitor), dar şi cele maestrului declarat al acestuia pe care particularităţile romanelor nu-l prea trădează a fi ca atare (Marcel Proust), dar şi de Alexandru Ivasiuc din primele sale roman. Deşi vorbeşte de sfâşierea sufletească produsă de despărţirea de nişte colegi de muncă ai eroinei, acesta nu se referă, (dar toţi iluştrii creatori menţionaţi mai devreme făceau şi roman de observaţie, chiar dacă acesta era integrat unui discurs la persoana I), mai deloc la mediul în mijlocul căruia trăieşte, cum nu există ca personaj în ficţiune nici soţul ei şi de fapt nu există nici bărbatul iubit. Până şi despre acesta se fac câteva sumare menţionări şi precizări, dar şi acelea legate nemijlocit de trăirile eroinei. Şi cu aceasta am definit caracterul particular al naraţiunii. Ea este o spovedanie îndelungă, înfrigurată, legată de sentimentul neîmpărtăşit al protagonistei, femeie căsătorită, pentru un bărbat sensibil mai în vârstă decât ea. De când e lumea şi pământul au fost tinere fete sau femei care au iubit cu înflăcărare un bărbat mai copt, pentru care ele au reprezentat decât o efemeră aventură ori, mai rar, nici nu i-a acordat vreo atenţie. Există şi femei mai vârstnice măritate sau aflate într-o situaţie cvasimatrimonială, care ori sunt iubite de partenerul mai june, cum se întâmplă în Roşu şi Negru, ori ele îl iubesc, dar junele e respectuos şi recunoscător, dar iubeşte pe una de vârstă cu el. Aşa se întâmplă situaţia în cealaltă capodoperă a lui Stendhal, Mânăstirea din Parma. Sentimente de recunoştinţă are şi acel doctor din Ciclul Hallipa al Hortensiei Papadat-Bengescu pentru cea pe care el însuşi a supranumit-o Donatoarea.
Autoarea se dovedește și o bună cunoscătoare a liricii de dragoste, a folclorului maximal și al creațiilor muzicale, pe care le include frecvent, ca pretexte ale contextului acțiunii. Chiar dacă și-a dorit eliberarea sufletului, prin destăinuirea unor episoade din viața trăită, talentul a înlesnit Victoriei Stolojanu- Munteanu să scrie o carte cu situații general valabile, utilă celor cuprinși de fiorul dragostei și pilduitoare altora aflați în situații similare, ajutându-i să ajungă la un deznodământ logic, lipsit de suferință”.
Victor Atanasiu, critic literar în postfața la ediția revăzută a romanului „Spune-mi tot ce vrei”
„Victoria Stolojanu – Munteanu povestește fermecător în romanul „70+1 din clubul mincinoșilor”. În ambientul Gorjului oamenii povestesc frumos nu din lejeritatea structurii epice, povestesc frumos din structurile de adâncime ale ontologiei în sine, unde eroicul, actanții, sufletul, vina, eroarea, greșeala, pedeapsa, iubirea, moartea, sunt elemente ale firescului din curgerea neîntâmplătoare a universului.
Omul din această spațialitate este locuit de principiul cerului etern, și de aceea, nu se epuizează niciodată. În alt text, Victoria Stolojanu-Munteanu vorbește despre alteritate, parafrazând vizibilități notorii: „Omul diferit a fost reprezentat pentru greco-romanii educați de barbar, pentru naționaliști – străinul, pentru suverani – vasalul…”
Omul din povestea Victoriei Stolojanu-Munteanu integrează ceea ce s-ar numi sentimentul prieteniei, găsește cum să intre prin spărtura podului casei în sufletul omului care locuiește acolo, pentru a-i destăinui despre energiile necreate ale cerului.
Cartea sa vorbește despre sate, localități, întemeieri, obiceiuri, haiduci, zâne din județul Gorj și nu numai. Folosește o bibliografie autentică: Harry Brauner, Iosif Keber, Tătărăscu, Ion C. Brătianu, Stelian Sterescu, George Mil. Demetrescu, G. Potra, G. Filitti, C. Brezeanu, N. Teodorescu, Florea Firan, arhive, monografii, colecții muzeale, etc. Povestea călătoare a Victoriei Stolojanu-Munteanu vrăjește nepotul de acum și dintotdeauna.
Prof. dr. Ion PREDESCU
Despre eveniment au vorbit și trei femei: Simona Rădoi – președinta Filialei Gorj a Uniunii Femeilor din România, Elena Cornoiu – profesor la Colegiul Național „Spiru Haret” și membru al Biroului Executiv al Filialei Gorj a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” și o doamnă profesoară de la Bumbești Jiu.
Spre final, în timp ce doamna Victorița Stolojanu-Munteanu acorda autografe, Formația N & C din Târgu-Jiu alcătuită din Claudia Enache (fiica scriitoarei) – solo voce și Narcis Robert MIRCEA la orgă, au susținut un frumos program de cântece populare.
Finalul evenimentului s-a încheiat în sala de ședințe a bibliotecii, în jurul unei mese rotunde, unde participanții au discutat despre realizările frumoase ale scriitoarei gorjene, despre activitatea femeilor din Gorj, despre educarea elevilor în școli dar și în afara lor, etc.
Ne-am luat rămas bun de la ospitaliera gazdă și am plecat bucuros la Târgu-Jiu cu familia Ionescu mulțumit că nu am pierdut timpul degeaba la Bumbești Jiu și că obținusem și un autograf de la autoare pe una din cele patru cărți cumpărate.
Lt. col. (r.) Gheorghe Bușe, secretar executiv al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj (A.N.C.E.„R.M.” Gorj)
