În seara zilei de 23 februarie 2017 sala Teatrului “Elvira Godeanu” a răsunat de armoniile muzicii bethoveniene. În program Concertul nr.1 pentru pian și orchestra în Do major de Ludwig van Beethoven şi Simfonia nr.1 Op.21. Două lucrări care pentru orice orchestră şi interpret reprezintă mai mult decât o provocare prin natura obstacolelor tehnice și interpretative pe care le conţin.
Prezentarea lucrărilor a fost realizată cu obiectivitate și acurateţe de către doamna profesoară dr. Mihaela Popescu de la Liceul de Arte “Constantin Brăiloiu” din Târgu-Jiu.
Solistul concertului pentru pian domnul profesor dr. Florin Berculescu a interpretat cu echilibru o partitură solistică a acestui concert care în ultimii ani a fost adus în actualitate prin interpretările pline de virtuozitate ale lui Lang sub bagheta lui Cristoph Eschenbach. Acesta a fost şi unul dintre motivele care mi-a stârnit interesul atunci când am citit programul concertului. Într-adevăr interpretarea pe care am ascultat-o a meritat toată consideraţia. Fiecare parte a concertului a avut momentul de climax. Pentru partea întâi acesta a fost reprezentat de Cadenţa a treia interpretată cu măiestrie şi ne-a evidenţiat talentul de improvizator al lui Beethoven. Această cadenţă poate fi considerată la urma urmei o piesă în sine prin dificultăţile interpretative şi nu, în ultimul rând, de filosofie muzicală pe care le presupune modul cum este alcătuită precum şi tehnica interpretativă pe care o solicit pentru a transmite toată paleta sonoră de o aşa de mare diversitate pe care o conţine. Partea a doua Adagio ne-a oferit posibilitatea de a asculta în finalul acesteia un minunat dialog clarinet pian mai greu de remarcat atunci când concertul este interpretat de orchestre numeroase care exced oarecum proporţiile şi numărul de interpreţi recomandaţi de compozitor pentru partitura respectivă. Partea a treia a concertului a fost interpretată într-un tempo adecvat care a reliefat caracterul de dans popular sugerat de partitură nu, în ultimul rând, scurta cadenţă din final şi dialogul cu partida de suflători (corn, clarinet) a sugerat foarte bine atmosfera naturală atât de apreciată de Beethoven. La bis domnul Florin Berculescu a oferit publicului partea a doua Adagio din Sonata op.2 nr.1 de Ludwig van Beethoven o interpretare caracterizată printr-un echilibru sonor, dar dublat de sensibilitate şi lirism pe care mulţi interpreţi deseori nu îl asociază caracterului beethovenian. Conducerea dirijorală a domnului profesor Mircea Suchici ne-a arătat ce se poate face cu puţine resurse dacă este să ne referim la numărul de instrumentişti ai orchestrei şi la potențialul necesar în conformitate cu cerinţele partiturilor atât în cazul concertului, cât şi al Simfoniei nr.1. Depăşirea acestor dificultăți şi măiestria interpretării a trebuit să ne facă să gândim că poate nici în acele vremuri când lucrările au fost compuse nu ar fi putut să fie mai bine din punctul de vedere al resurselor umane când era vorba de artă. Deasupra tuturor acestor aspecte concertul ne-a pus în faţă un act artistic de o calitate excepţională care nu trebuie doar consemnat şi pe care îl dorim repetat, ci pe care trebuie să îl privim ca un exemplu de moralitate faţă de valori, atât de scumpe lui Beethoven, spre care trebuie să tindem.
Lector univ. dr. Sorin-Avram Vîrtop
Universitatea “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu
