La urma, urmei nu-i rău deloc că există o Zi Internaţională a Educaţiei, pe 5 octombrie a fiecărui an. În realitate, UNESCO a stabilit această dată în care este sărbătorită, începând cu 1994, Ziua Internaţională a Educaţiei sau Ziua Profesorului. La noi, în structura anului de învăţământ 2016-2017, ea a fost introdusă printr-un Ordin al ministrului Educaţiei. Iar felul în care este marcată această sărbătoare rămâne la latitudinea unităţilor de învăţământ.
Cu siguranţă, copiii şi profesorii din învăţământul preuniversitar nu au cursuri, adică ore de program. Prin extensie, nici grădiniţele nu funcţionează astăzi. Ceea ce, să recunoaştem, le creează anumite dificultăţi părinţilor ce se văd, la rândul lor, obligaţi să-şi ia o zi liberă pentru a avea grijă de cei mici.
Din nefericire, la noi, Educaţia a fost lăsată cam de izbelişte şi învăţământul subfinanţat. Şi în acest an şcolar s-au început cursurile cu numeroase şcoli gimnaziale şi chiar licee care nu au avize sanitare şi ISU. Asta din vina guvernanţilor, dar mai ales a autorităţilor locale în seama cărora sunt acum unităţile şcolare. Nu este cazul să generalizăm, întrucât sunt şi primari buni gospodari şi Consilii Locale care se preocupă de buna funcţionare a şcolilor de pe raza lor de activitate.
Practic, de Ziua Internaţională a Educaţiei beneficiază atât profesorii, cât şi elevii. Tuturor li se reaminteşte, în întreaga lume, importanţa rolului educaţiei. Este, de asemenea, un moment de reiterare a semnării în 1966 a recomandărilor UNESCO şi a Organizaţiei Internaţionale a Muncii referitoare la statutul profesorilor.
Dar şcoala din zilele noastre, deşi nu mai seamănă cu şcoala de odinioară, când la începutul primei ore bunul meu prieten de aproape 76 de ani Ion Căpruciu – scriitorul, mai bine zis poetul şi memorialistul cu acelaşi nume, vechi publicist, ce a debutat în paginile Gorjeanului, la vârsta de 17 ani, pe când era elev al Şcolii Profesionale Peştişani – a mai prins Tatăl nostru, spus de un fel de şef al clasei.
De altfel, Sfântul Ioan Gură de Aur referindu-se la profesia dăscălimii şi a profesorilor mărturiseşte că „nu este o artă mai mare ca aceasta”. Şi că: „Dacă-ţi iubeşti copilul, arat-o prin educaţia care i-o oferi”, precizând, de asemenea, că „un tânăr de a cărui educaţie nu te ocupi este ca un pământ înţelenit, pe care cresc mulţi spini.”
La final, permiteţi-mi să închei cu un aforism al unui mare învăţat al Chinei antice – Confucius: „Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte.” Să de Bunul Dumnezeu ca din anul 2017 măcar, guvernanţii care vor veni să aloce sume mai mari de bani în Buget pentru Educaţie!
Ion PREDOŞANU
P.S. După Marea Învălmăşeală din Decembrie 1989 au ieşit multe gunoaie la suprafaţă. Şi nu mă refer la afacerile necurate, adică la marea corupţie. Isteria plagiatelor a luat o amploare mai mare decât chiar cea dinainte de 1989, iar generalii făcuţi la apelul de seară au proliferat. Mai ales sub preşedinţiile lui Ion Iliescu şi Traian Băsescu! (Ion Predoşanu)
