Ca niște adevărați vrăjitori dau ca prin minune viață unor păpuși altfel imobile și le transformă în personaje ce încântă publicul. Este vorba de membrii trupei de păpușari ”Pinocchio” a Școlii Populare de Artă Târgu-Jiu, care, de ani de zile, și-au asumat plăcuta, dar dificila sarcină, de a aduce zâmbete pe chipurile copiilor.
În 2005, la Târgu-Jiu, la inițiativa fostului manager al Școlii Populare de Artă, Viorel Gârbaciu, se puneau bazele trupei de păpușari profesioniști “Pinocchio”. Zece tineri, selecționați prin concurs, au urmat, timp de șase luni, cursuri intensive pentru actori-mânuitori de păpuși cu regretata Ligia Tilici, după care, în toamna anului 2005, au pus în scenă și prima piesă – “O poveste din pădure”, de Radu Gyr. Au urmat sute de repetiții și de spectacole. După zece ani, dintre membrii inițiali ai trupei au mai rămas doar trei: Maria Paleologu, Daniela Rednic și Alina Mornea. Alături de Dan Bura, Georgiana Lazăr și Bogdan Milea, acestea se pot lăuda că în ultimii ani au adus zâmbete pe chipurile a sute de mii de copii, stârnind ropote de aplauze.
Zâmbetele și aplauzele copiilor, cele mai prețioase răsplăți
Misiunea ce și-au asumat-o nu este una tocmai ușoară, dar după cum spun și membrii Trupei “Pinocchio”, aplauzele celor mici fac ca toate eforturile să merite. “Ca actor-păpușar trebuie să dai păpușii viață pe personajul respectiv, nu pe personajul tău. Este greu, dar întotdeauna spun că dacă ai plăcere, ai un vis, vrei să faci pe cineva fericit, poți”, spune Maria Paleologu. “În momentul în care ai dat spectacolul, iar copilul te-a aplaudat eu cred că pentru noi este cea mai mare satisfacție. Aplauzele copiilor, fiind un public mic, care nu a învățat încă să mintă, atunci satisfacția este enormă, cel puțin din punctul meu de vedere, dar sunt convinsă că și colegii mei gândesc la fel”, spune și Daniela Rednic. De aceeași părere este și Alina Mornea.
“Simți o bucurie imensă, cu lacrimi, când aplaudă cu mânuțele copiii și le vezi pe chip fericirea”, spune aceasta. “Am ajuns să fac parte din această trupă în urma unei discuții cu Viorel Gârbaciu, în urmă cu vreo trei ani. De mic copil mi-au plăcut teatrul și poezia, dar teatrul de păpuși a reprezentat și pentru mine o noutate. A început de la o zi la alta să mă atragă și îmi place. Și pentru mine cea mai plăcută parte e atunci când îi văd pe copii luminați la față, îi văd mulțumiți, când simt că am reușit să le transmit ceea ce voiam”, povestește Dan Bura. Georgiana Lazăr este membră a trupei de aproape doi ani de zile și a găsit în teatrul de păpuși ocazia de a îmbina dragostea pentru artă cu cea pentru copii.
“Am ajuns aici în urmă cu aproape doi ani, datorită domnului Gârbaciu. Dumnealui a avut încredere în mine și mi-a acordat această șansă și îi mulțumesc pentru asta. Îmi place când facem ceva pentru copii pentru că mie îmi sunt foarte dragi copiii și automat dacă faci ceva cu drag totul îți iese bine. Ca orice altă meserie, are și părți mai dificile, dar, cum spuneam, când faci ceva din drag nu ți se mai pare așa de greu”, spunea Georgiana. Bogdan Milea, cel de-al șaselea membru al trupei “Pinocchio”, face teatru de păpuși de vreo zece ani de zile și nu se vede făcând altceva. Pentru el, cea mai frumoasă parte a acestei meserii este aceea că are ocazia de a intra, cu fiecare nou spectacol, în pielea unui alt personaj.
“Eu am colaborat cu trupa Pinocchio și acum patru ani, timp de un an de zile, după care am plecat în Craiova, iar când m-am întors în Târgu-Jiu mi s-a oferit din nou ocazia să vin în trupă. Cea mai frumoasă parte este aceea că în fiecare spectacol nou sunt un alt personaj. Chiar zilele trecute am avut o surpriză, m-am întâlnit cu vreo 4-5 copii, iar mămica i-a întrebat dacă mă recunosc, moment în care ei au început: «Este magicianul!», «Nu, este clovnul!», «Nu, e șoricelul!», la care unul dintre ei, mai măricel, a zis «Mă, voi sunteți proști, e Prâslea cel Voinic că l-am văzut eu joi». Mi s-a părut o chestie extraordinară”, povestește acesta.
O meserie făcută din pasiune
Pentru a fi actor-păpușar îți trebuie pasiune. Dacă acum zece ani teatrul de păpuși reprezenta o noutate și erau destul de multe solicitări, astăzi numărul acestora tinde să fie destul de mic. S-a întâmplat și ca membrii trupei “Pinocchio” să se trezească cu spectacole anulate cu câteva zile înainte sau chiar în ziua în care ar fi trebuit să se desfășoare.
“Acum zece ani vedeai mult mai des grupuri întregi de copii, duși de la grădiniță sau școală la Casa de Cultură la un spectacol. Acum dacă avem 100 de copii, iar asta într-o localitate mai mare. Am fi și mai mulțumiți dacă edilii ar fi mai receptivi. Acum văd că au început. Zilele trecute am avut două spectacole, unul la Turburea și unul la Poiana, organizate de edili pentru copii. De asemenea, în fiecare an, în săptămâna «Școala Altfel», avem foarte multe solicitări de spectacole. Prețul unui bilet este infim, aproape la jumătate din prețul celorlalte trupe care sunt mult mai mici și cu recuzită mai puțină, cu cheltuieli mai puține. Dar nici nu se depune un prea mare efort de către cei care ar trebui totuși să creeze posibilitatea copiilor de a avea acces la astfel de spectacole”, povestește Dan Bură. Chiar dacă nu practică o meserie care să le aducă un profit material prea mare, membrii trupei “Pinocchio” nu se plâng prea mult. Ceea ce fac, fac din pasiune, o pasiune ce depășește interesul financiar și îi unește în “misiunea” lor de a aduce zâmbete pe chipurile copiilor Gorjului.
Roxana Lupu
