ŞI NOI, PISCOIENII… Atestare documentară Piscoiu

716

Deşi câteva familii se aşezaseră în punctul „Linie”de ani buni, totuşi acestea nu fuseseră atestate în documente din varii motive.
Până acum, primul document identificat, în care apare numele satului, datează din 22 ianuarie 1531 (7039 de la Adam), când, într-un act de cancelarie, voievodul Ţării Româneşti, Vlad Înecatul, întăreşte înfrăţirea dintre boierul Oprea din Piscoi şi Vâlcul şi Duşman din Vârloi (Vârloi era numele satului Grădiştea de la pârâul Ţugui până la hotarul cu Tina8), punând martori pe jupan Hamza, mare ban al Craiovei, pe jupan Drăghici, fost mare vornic, pe jupan Theodor, fost mare logofăt, jupan Şerban, mare vornic, jupan Vâlxan, mare logofăt, jupan Radul, mare vistier, spătarul Drăghici, paharnicul Udrişte, comisul Danciul, stolnicul Staico şi marii postelnici Staico şi Balea.

Prezentăm acest document românesc, scris cu litere chirilice şi cele ale alfabetului limbii române, aşa cum se găseşte în actele Cumpănaşu I. Dumitru din comuna Grădiştea, judeţul Vâlcea.
Acest act se găseşte şi în diferite cărţi, la muzeul din Târgu-Jiu sau la Arhivele Statului, filiala Gorj din oraşul de pe Jiu.
Satul Piscoiu, aşezat pe valea râului Amărăzuia, în prezent, face parte din comuna Stejari, judeţul Gorj.
Localitatea îşi are originea în trecutul îndepărtat al vremii, in illo tempore.
Oamenii acestui sat, fiind confruntaţi cu vicisitudinile istoriei, cu munca aspră şi grea, s-au străduit, chiar în momente de restrişte, să învingă greutăţile, să se întoarcă la istoria şi frumuseţile vieţii lor, la credinţa strămoşească a locului în care trăiesc, ridicând legea strămoşească mai presus decât rătăcirile istoriei.
Odinioară, peste teritoriul actualului sat se întindeau, pe văi şi dealuri, păduri imense şi, atraşi de frumuseţea şi bogăţiile locului sau refugiindu-se din faţa unor pericole, au început să apară oameni care s-au aşezat în “linii”, luminişuri, întemeindu-şi o familie.
Din documentele cercetate rezultă datele următoare:
* 1531-satul Piscoiu (Piskoi) este menţionat documentar în actele de cancelarie ale Ţării Româneşti.
* 1615-Radu Vodă Mihnea îi confirmă lui Preda Logofătul din Popeşti stăpânirea pe pământurile cumpărate în sat.
* 1634-se construieşte prima biserică din nordul satului, în punctul ,,Linie”, probabil de membrii familiei Băzăvan, primii veniţi de pe valea Horga. Preotul a fost adus de la Roşia de Vâlcea, din neamul lui fiind astăzi familiile Popescu. Tot atunci vin şi cei din neamul lui Grigorie Ţăsălea.
* 1665-Radu Vodă porunceşte lui Hamza Sufarul să stăpânească terenul ,,…pre piscul Creţului până în Hămărăzea”
* 1718-Paisie Călugărul din Logreşti vinde moşia Ruginile lui ,,…Ghiorghie feciorul Stanciului Guţan din Piskoi ”
* 1722-numele Piskoi, cu 10 familii, apare într-un document statistic austriac (Cronica lui Virmond).
* 1723-căpitanul Friederich Schwantz întocmeşte pentru regimentul său o hartă a Olteniei în care apare şi Piskoi syll superior.
* În anul 1727, Piscoiu este pe moşia consilierului Brăiloiu din plasa ispravnicului gorjean Mihai Săulescu (cf. Marin Arcuş, Sate de moşneni la izvoarele pârâului Plosca, p.35).
* 1778-numele Piskoi apare în memoriile generalului G.F.Bauer, traduse şi publicate de Constantin Karadja.
* O. Specht întocmeşte o hartă a statului major austriac (1790-1793) în care apare satul Piskui
* 1806-turcii lui Bechir, după ce dau foc unor localităţi, ajung la Piscoiu, dar sunt învinşi de voluntarii conduşi de Şerban Magheru, căpitanul poterilor din Gorj.14
* 1820-se construieşte din bârne localul (două camere) sfatului sătesc din Piscoiu. Sfatul era condus de un vătaf, care asculta de oamenii înţelepţi, de preotul locului.
* 1827-se construieşte biserica din Voivoda.
* 1832-numele cătunului Voivoda din Piscoiu (preot Pătru Voivozanul) apare într-un document de stare civilă.
* În 1846, au fost botezate 8 persoane (cf. dosar 5/1846, Arhivele Statului Arad).
* 1853-numele satului Piscoiu şi al mahalalei Voivoda apar într-un registru (6541).
* În 1860, era condică pentru botezaţi, cununaţi şi morţi, numele fiind scrise cu caractere chirilice (Ioana Chişamera din Piscoiu, având naşă pe Ana Popescu, fiind Preotul Pătru, cf. dosarului 14/1860, Arhivele Statului Târgu-Jiu).
* 1861-la Piscoiu se căsătoreşte Ioan Niţoi-muncitor, cu Manda-torcătoare. După familiile Băzăvan, Ţăsălea, se stabilesc în sat familiile Dincă, neamul Surceilor (astăzi Floarea), familia Budulan ( de pe valea Amaradiei), familiile Andrei (de pe valea Olteţului), Vilău, Mărinuţă (astăzi Tuţă), Borhină (astăzi Culină), Toma (Tomescu), Cioponea (Sinescu), Dadu (Dădulescu), Caragea (Caragescu), Chişamera, Codreş etc.
* 1865-documentele şi actele ( până acum cu caractere chirilice) sunt redactate în limba română, cu litere latine, Piscoiu făcând parte din plasa Gilort, locuitorii fiind agricultori.
Vătafii se vor numi primari, noi amintind pe Matei Stăvăroiu (Jijete-ţinea evidenţa pe răboj), Ion Stăvăroiu, Marin Marinescu (Zăvelcă), Costache Golumbeanu (venit din Hurezani), Dumitru Golumbeanu ( a fost 20 de ani primar), Ghiţă Dădulescu, Gheorghe Dădulescu (Georgică), Dumitru Andrei, Dan Dădulescu, Janina Călinoaia, Ştefan Lupu etc.
* 1867-notarul din Piscoiu era Ion N.Dadu.
* 1868-primar era Ion Stăvăroiu, notar fiind Stancu Barbu Caragea18, care ar fi fost omorât de nişte hoţi din Obârşie, acesta fiind foarte bogat.
* Până în anul 1870, în Piscoiu nu erau ştiutori de carte pentru că nu era şcoală. Primii care au urmat cursurile şcolii din Hurezanii de Sus au fost Pavel şi Constantin Andrei
* În 1870, ofţerul stării civile era Constantin I. Golumbeanu, înregistrând 38 de naşteri: Ioana S. Budulan, Maria N. Andrei, Ivaşcu C. Chiriţă, Ioan I. Băzăvan, Samuel I. Dorângă, Marin I. Floarea, Mircea Popescu, Ioana M. Chiriţă, decedând 17 oameni, printre care Constantin M. Jugănaru, Mândra Dorângă, Elena A. Ţeselea, Ioan L. Tuţă, Maria M. Popescu, etc.
*Între anii 1876-1881, Piscoiu aparţinea de comuna Obârşia (Cf. Biblioteca
Academiei Române, Indice după judeţe al comunelor din Muntenia, 1861), primar fiind
Zamfir Ţecovici.
* 1877-sunt atestate mahalalele Bărbuţeşti şi Dăduleşti,20 venind, de pe lângă Dunăre, familiile Staicu şi Creţan, stabilindu-se în dealul Stăiculeşti. Pavel Andrei şi Petre Grigore au participat la războiul din 1877, Nicolae Dogaru fiind gornist.
* În registrul stării civile, dosar 42, primar fiind Gheorghe Dădulescu, notar M. Marinescu există Acţii de naştere ale următorilor: Ioana Dumitru, Maria Petru Popescu, Nicolae Ion Chivulescu, Ioan Marin Tudosaru, Florea Radu Păunescu, Elisabeta Ion Stăncioi, Marin G. Gaiţă, Elisabeta G. Popescu, Gheorghe Băzăvan, Nicolae G. Bluanţă, Ioan I.H. Budulan, Elisabeta G. Dădulescu. Se căsătoresc Constantin Vilău, Marin B. Neagoe, Marin M. Guran şi trec la cele veşnice Contantin G. Bărbuţ, Ioana Niţoi, Ioana Dorângă, Maria Chiriţă, Ştefan Opriţa, Dumitra Nicola.
* 1880-se construieşte prima şcoală pe locul unde era primăria veche, în 1920, şcoala mutându-se în localul noii primării. În loc de caiete se scria pe bănci cu nisip.
* Până în 1897, în Piscoiu nu exista şosea, ci un drum de car, care lega diferite linii ale satului, Amărăzuia era un firicel de apă, iar la Stoican ( Petru Budulan), în loc de pod, era un lemn aşezat peste pârâu. Birurile şi dările erau adunate pentru pătulele boiereşti, la locul ,,Bibă”din Obârşia, de Staicu Guşatu şi Mitrăchianu, fiind crestate pe răboaje sub formă de cerc.
* În ,,Linie” apare o cârciumă a lui Nicolăescu din Obârşia, asociat cu Ciortescu şi Băzăvan.
* În Mermelegea, Costică Vilău avea cârciuma ,,La trei coceni”. Mai erau cîrciumi la Mielu, Ilie Gligorie Mitroiu, Ilie Tuţă, Iancu Caragescu, Marin Cioponea.
* 1905-Începe construirea bisericii din Piscoiu, pe locul cedat de Ion Popescu, numit Ion al Mare. Clopotul bisericii a fost adus în anul 1941.
* Între anii 1908-1926, satul Obârşia era afiliat comunei Piscoiu, după această dată trecând la Rădineşti, iar satul Căpităneşti intră în componenţa comunei Piscoiu.
* 1910-Casele erau foarte rare: Fărcăşanu, Cioi, Bobete, Barbu Leoampă, Niţu Dinu, Cioponea, Năsturică Frunză, Ion Rădescu Păuna, Ilie Caragescu, Ştefan Niţoi, Ioan Măndoiu, Staicu Cârciumaru, Nicolae Rădescu (Bobu), Dumitru Nicolae, Dumitru Codreş, Ion Budulan, Petre Gligorie, Drigu Gergeac, Ion Ciobotea etc.
* 1912-este adusă prima moară de măcinat care funcţiona cu lemne (proprietari Leonte Golumbeanu şi Nicolăescu din Obârşia). Era instalată pe terenul lui Nicolae Stăiculescu în Voivoda. Moara a fost mutată mai târziu de Milică Golumbeanu la Iulică Stăiculescu, apoi a devenit moară de stat.
* La războiul din 1913-1914, au luat parte Petre Budulan (Stoican), Victor Stăvăroiu, Andrei Constantin (decorat, din ordinul regelui Carol I, cu ordinul ,,Avântul Ţării”), preotul D. Elian, Regimentul 3 Vânători (decorat şi el) (cf. Ionela Mircea, Despre activitatea preoţilor militari în timpul primului război mondial, p.378).
* Între anii 1916-1918, au murit pe front Marin Popescu, Dumitru F. Badea (decorat cu ordinal “Virtutea militară”. Moşia din Plosca a boierului Opran este împărţită ţăranilor.
* 1926-satul Căpităneşti (astăzi Popeşti-Stejari) a fost anexat comunei Piscoiu, până atunci aparţinând de Cordeşti.
* 1929-Gheorghe I. Popescu este notar în Piscoiu, Romică Golumbeanu-învăţător, Ion C. Andrei-preot. Este adusă în localitate prima batoză de treierat de către Leonte Golumbeanu, asociat cu învăţătorul Dumitru Vintilă, Nicolae Codreş, Costică Golumbeanu.
* În anul 1936, Milică Golumbeanu a fost omorât de un frate vitreg pentru că-i stricase o mejdină. Probabil era blestemat pentru că şi el omorâse pe Dârlă din Hurezanii de Sus pentru că îndrăznise să cumpere ţuică din Piscoiu.
* La iniţiativa învăţătorului Dumitru Vintilă începe construcţia clădirii şcolii actuale (1936) .
* 1943-Peste 50 de copii mor de pojar. Lui Ioniţă Popa îi mor, într-o săptămână, patru copii. Preotul Ştefârţă, refugiat din Basarabia, aduce primul aparat de radio în comună. Ca refugiat vine şi Petranici, cântăreţ la biserică.
* 1948-Începe construirea noului local al primăriei.
* 1952-Până în acest an, Piscoiul a făcut parte din plasele Hurezani şi Târgu-Logreşti.
* Între anii 1952-1960, comuna Piscoiu aparţinea raionului Amaradia, regiunea Craiova cu reşedinţa la Melineşti.
*1961-Piscoiu aparţine raionului Gilort, regiunea Oltenia, cu reşedinţa la Târgu-Cărbuneşti.
* 1962-se construieşte o sală de festivităţi, în 1964 fiind adus primul aparat de proiectat filme.
* 1965-se votează electrificarea comunei.
* 1968-comuna devine sat şi face parte din comuna Stejari, judeşul Gorj, împreună cu satele Băceşti, Baloşani, Dealul Leului, Popeşti. Primari au fost Ion Stăvăroiu (1868), Matei Stăvăroiu, Marin Marinescu (Zăvelcă), Costache Golumbeanu (venit din Hurezani), Dumitru Golumbeanu ( a fost 20 de ani primar), Constantin Gorun, Ghiţă Dădulescu, Gheorghe Dădulescu (Georgică), Constantin Andrei, Petre Roşia, Petre Radu, Dumitru Andrei (Minuţă), Ion Stanciu, Aurel Teodorescu, Dumitru Dorângă, Veronica Durlă, Nicolae Tufan, Dan Dădulescu, Constantin Dădulescu, Maria Sever, Janina Călinoaia, Ştefan Lupu.
* 1969-încep lucrările de electrificare a satului Piscoiu, în 23 decembrie aprinzându-se primele becuri, iar în anul 2012 a fost inaugurat şi iluminatul public stradal, o realizare a strădaniei primarului actual, profesorul Ştefan Lupu, un om de acţiune, care face ceea ce plănuieşte şi îşi propune pentru confortul obştei. Primul pod din tuburi a fost plantat la Gaiţă (Constantin Lazăr-1969), apoi modernizându-se şi celelalte, la „Leanca”, la Badea etc.
* 1971-Constantin Beşliu făcea oale din lut. Învăţase meserie de la Gruia Barbu. Cei mai bătrâni oameni din Piscoiu, la această dată, erau Maria C. Dogaru (92 ani), Nicoliţa G. Lungu (91 ani), Ilie D. Andrei (85 ani), Petre Stoican Budulan (83 ani) etc.
* 1972-se inaugurează un magazin sătesc şi clădirea căminului cultural de lângă acesta.
* Ion Golumbeanu a fost primul poştaş din Piscoiu, iar prima râşniţă pentru măcinat a fost adusă în sat de moşul lui Ioniţă Stăvăroiu (Jijete).
* În Piscoiu au existat morile de măcinat ale lui Gheorghe Staicu, Bursucu, Ivaşcu, Anghel şi funcţionau numai când era apă pe Amărăzuia.
Moşii şi strămoşii piscoienilor, trecuţi în veşnicie, plecaţi puţin dincolo, din lumea cu dor în cea fără dor, şi-au lăsat trupurile în cimitirele din locurile numite Linie, Mesteacăn şi Nucii lui Şonei, ascultând din ceruri susurul izvoarelor şi al Amărăzuii, dar viaţa continuă în sat, istoria, obiceiurile şi tradiţiile transmiţându-se din generaţie în generaţie.
Gheorghe Sinescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here