Atâta timp cât arbitrariul politic îşi pune pecetea pe aplicarea legii, România nu mai poate fi socotită stat de drept. Iar în mandatul Băsescu mersul ţării a luat-o razna tocmai pentru că tonul ilegalităţii îl dă chiar dirijorul de la palatul Cotroceni, terfelind după bunul plac legislaţia în vigoare şi instituţiile statului.În primul rând lasă un miros neplăcut atmosfera din jurul familiei prezidenţiale, reamintindu-ne de eludarea legii în cazurile „Flota”, „Mihăileanu”, schimburilor de terenuri şi deturnarea de fonduri la primăria Capitalei, de legăturile dubioase cu ,”regii” asfalturilor, pricopsirea pe căi neortodoxe a fiicelor Elena şi Ioana, a fratelui Mircea ,etc.
Iar de aici aveau să se întindă ca râia clanurile portocalii în afaceri necurate cu energie, aluminiu, armament, retrocedări şi salubritate publică, parcări, negoţ cu borduri, organizarea de sindrofii şi multe altele, mişcând voluptos din banul public.
Cu alte cuvinte, preşedintele-jucător ce se anunţa marea speranţă a românilor în 2004 , a ajuns mai degrabă un protector a celor ce încalcă cu samavolnicie legile în România, având în avangarda abuzurilor deşănţate chiar partidul pe care îl birjereşte şi îl aşază la pirioarele familiei sale. Şi din păcate, sunt încă destui naivi care continuă să cadă în plasa ipocriziei unor astfel de personaje ce nu se sfiesc a se folosi de tot felul de trucuri pentru câştigarea puterii, inclusive prin mituirea şi fraudarea alegerilor. Iar, vizavi de „sponsorii” ce îi susţin în campaniile electorale, decontul se face cu funcţii grase, pe toate palierele societăţii, plus complicitatea şi susţinerea acestora la încălcarea legilor, comportându-se laolaltă ca „stat în stat”, şi după ei potopul. În schimb, sunt marginalizate intenţionat valo-rile şi profesioniştii adevăraţi din structurile de decizie, şi să ne mirăm că în România totul merge anapoda, apropiindu-ne de colaps. Or,cu al de El. Udrea, M.Ridzi, R.Anastase, Boureanu, Turcan, Hoară şi mulţi alţii ca ei, care îi copiază în rele şi aroganţă pe mentorii lor, România îşi semnează singură condamnarea fără a mai avea nevoie de duşmani din afară sau de maghiarii care aclamează cu multă obrăznicie Ţinutul Secuiesc.
Până la urmă piatra de moară, atârnă de gâtul premierului Boc, aflat între ciocan şi nicovală, persistând întrebarea dacă va mai rezista ordinelor aberante ale Preşedintelui, disputelor politice din Coaliţie , neregulilor pe filiera EBA-Elena-Monica şi Roberta ori gafelor unor miniştri, ştiu bine şi, de ce, câtă vreme curg comisioanele, afacerile cu banii negrii şi din bugetul statului, vacanţele de lux, etc., iar dacă de la praznicul puterii mai rămân ceva oase le oferă şi contribuabilului de rând. Eventual cu un meniu îmbunătăţit în campania electorală, stimulându-i a le da votul cu ceva bere, mici, cârnaţi, făină,zahăr,sume de bani şi turism electoral, provenind tot din jumulirea bugetului public ori din pionii unor astfel de manevre electorale.
Le pune capac Elena Udrea, care dincolo de spectacolul grotesc oferit pe la televiziunile comerciale, averilor controversate ale soţului Cocoş, al matrapazlâcurilor ei avocăţeşti, ori de pe la Ministerul Turismului , refuză să respecte legea şi afuriseşte instituţiile statului, tocmai pentru că s-a născut ministresă precum zâna din spuma mării, tot din ordinele lui Băsescu şi a îmbârligăturilor din interiorul PD-L. Totul prin gesturi condamnabile, de prost gust, invitându-i şi pe alţii să sfideze legile, când se află la ananghie. Iar din pricina unor astfel de specimene, ce se tranformă brusc în propriile instanţe de judecată, instituţiile abilitate ale statului nu mai pot să-şi facă treaba, aruncând sămânţa ilegalităţilor şi neîncrederea între oameni, iar de aici pericolul instaurării terorismului politic şi poliţienesc în România.
Acum miza este campania prezidenţială, ţara devenind o imensă coridă de lupte politice murdare şi violente. Numai că majoritatea românilor nu mai au cum să creadă, nici în corectitudinea alegerilor, nci în promisiunile celor ce şi-au anunţat candidatura. Probabil se va prezenta la urne doar o minoritatea, mai degrabă mobilizată de „atenţiile” unor trepăduşi puşi în slujba clientelor de partid, iar când tot acest circ se va sfârşi, acea majoritate absentă la vot îşi va da seama că va fi la discreţia celui care, cu tupeu şi aroganţă va vorbi în numele poporului, luând deciziile în consecinţă. Or, e bine a ne exercita cât mai mulţi acest drept constituţional, ferindu-ne de dictatura exponenţilor minorităţii şi de toată această mocirlă în care se bălăcăresc în răutate şi vulgaritate, profitorii scenei politice.
În fine ne întrebăm şi de ce tac elitele, intelectualitatea, adevăraţii formatori de opinie, societatea civilă, instituţiile statului care nu sunt lăsate să-şi facă datoria, şi mai mult decât atât, nu se face auzită vocea până la revoltă a celor ce au fost aruncaţi în sărăcie de regimurile ce au cârmuit România în cei douăzeci de ani. Mai ales că Preşedintele în exerciţiu poate obţine un nou mandat, având de partea sa pârghiile necesare – resurse, servicii secrete şi mafia-i politică din preajmă, iar de aici un deznodământ nefericit, inevitabila falimentare a României.
Vasile Irod
