Şase întrebări
1) Domnule Ion Ţugui, ce vă e mai aproape şi mai aproape pe lumea asta?
2) Întrezăriţi, totuşi, la modul excepţional calea eternă a fiinţei umane?
3) Lumea reală există. Noi suntem prizonierii sau stăpânii ei?
4) Spiritual, cuvintele ne slujesc deseori. Se întâmplă să ne trădeze?
5) Omul e capabil să realizeze fericirea supremă după o suferinţă de maximă intensitate?
6) În încheiere, vorbiţi-ne despre experienţa dumneavoastră extatică. Vă rugăm!
(I.P.B.)
şi Şase răspunsuri
1) Mă apropie inerţia şi respectul faţă de faptul că am fost trimis în lume ca să o trăiesc. Până la urmă pot observa că lumea mă trăieşte pe mine, obligându-mă la un curs căruia nu-i opun rezistenţă. Dar mă apropie în primul rând speranţa. Eu visez o lume mai bună şi mai raţională. Consider raţiunea drept un izvor al Binelui, deşi ştiu că există şi o raţiune a răului. Multe rele pe pământ s-au comis în mod raţional. Este un raţional al personalităţii/al Raţionalităţii. De aceea gândesc la o lume compatibilă cu bunătatea şi cu o raţiune pozitivă, adică creativă.
2) Eu nu întrezăresc ci am ajuns la convingerea că viaţa este eternă. Eternitatea care ne modulează aparent în compatibil. Etern este Spiritul – care e superlativul Binelui Universal. Pregătirea pentru mântuire este exact grija faţă de viitorul fără moarte al Spiritului, sau Sufletului – la noi ortodocşii. Nu există în Univers moarte – definitivă, ireversibilă, ci nivele de evoluţie de la aceea materială la aceea spirituală, eternă.
3) În iniţiatica tibetană novicele exersează până la „percepţia” lumii iluzorii. O iluzie fiind această formă de detaşare de real. Totul este să scoatem din real realitatea tragică şi Binele din iluzie. Realitatea este compatibilă cu fapte ale creaţiei pozitive şi de asemenea este în stare să elimine anti-creaţia.
4) Cuvintele şi gândirea suntem noi înşine. Într-o expresie semnificantă convenţional, logic şi extensiv. Cuvintele exprimă gândirea dar putem gândi şi fără cuvinte – de pildă în imagini. Miraculos şi misterios este că gândul nu se pierde. El este energie transmisă. Purtător de informaţie şi stări, şi chiar de efecte şi calităţi spirituale, de judecată sau morale. În dimensiunea astrală suntem „judecaţi” cu şi prin ceea ce am gândit de-a lungul unei vieţi.
5) Categoric da! Dar pentru a atinge o asemenea performanţă îţi trebuie o mare credinţă, un mare ideal, o mare trecere în compensarea suferinţei prin fericire sau un delir psihic care destupă logica Întrebării. Atingerea fericirii nu este posibilă decât prin mecanismele spirituale, prin Spirit. Fericirea spirituală este o prăbuşire iar cea materială eşuează în timp, în decepţie şi nimicnicie. Despre raţiune ne-a spus totul Eclesiastul. Eu tânjesc după fericire simplă, ceva simplu, firesc şi clar ca un tigru!
6) Experienţa extatică? Ţi se dă în clipa morţii. Doar atunci!
(Ion Ţugui)
