Resfinţirea Bisericii din filia Isvarna, Oraşul Tismana

În Duminica a 18-a după praznicul Rusaliilor, în prezenţa unui număr de aproape trei sute de credincioşi din Tismana şi din împrejurimile localităţii, Înalt Preasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi a săvârşit Sfânta Liturghie şi slujba de resfinţire a Bisericii “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Parohia Pocruia, filia Isvarna, judeţul Gorj.

Preotul Popescu binecuvântează cu smerenie cele 70 de familii din Isvarna
Aşa cum se menţionează în actul de resfinţire citit cu acest prilej, sfântul lăcaş a fost ridicat pe temelie de zid, în locul unei mai vechi biserici din lemn, la 31 octombrie 1899, şi a fost restaurat între anii 2009-2012, prin păstorirea stăruitoare a Preotului stavrofor Popescu Vasile Gheorghe, cel care binecuvântează cele aproape 70 de familii care trăiesc în preajmă, cu sprijinul Consiliului parohial şi al enoriaşilor satului Isvarna. Aşa cum a ţinut să se exprime în cuvinte pline de elocinţă, preotul Popescu ne-a precizat: “M-am străduit să împlinesc spusele Sf. Apostol Pavel, de a iubi Casa lui Dumnezeu şi de a apăra sfânta Biserică, motiv pentru care încerc emoţia firească legată de prezenţa unor personalităţi, cum ar fi cea a domnului Ion Călinoiu, Preşedintele Consiliului Judeţean şi a domnului deputat Dan Ilie Morega. Precizez că aceasta este cea de-a cincea biserică pe care o resfinţesc în cei aproape 35 de ani de activitate întru preoţie”! La sfârşitul slujbei de resfinţire au primit gramate de mulţumire din partea Mitropoliei Olteniei: Primarul Marian Slivilescu, împreună cu domnii Vasile Sarcină şi Gheorghe Cocină, aceştia din urmă fiind şi cei care au acordat un sprijin material apreciabil pentru restaurarea şi conservarea picturii interioare şi exterioare, a acoperişului din tablă şi pentru dotarea bisericii cu mobilier şi cu obiecte de cult. Spuse cu sfială şi puse între paranteze, doar două lucruri cu parfum uşor neplăcut am fi dorit să i le amintim Domnului Primar Slivilescu Marian, cu acest prilej, dar momentul frumos al resfinţirii era prea încărcat de emoţie pentru aceste două lucruri pe care le-am putea socoti conjuncturale. Ochiul atent şi urechea ascuţită au reţinut faptul că în faţa acestei frumoase biserici sfinţite în prezenţa atâtor personalităţi ale judeţului se află imaginea dezolantă a unei clădiri care pe vremuri se numea cămin cultural, iar acum trădează imaginea nepăsării şi a dezinteresului faţă de o clădire căreia i s-ar putea da o destinaţie utilă, în folosul comunităţii! Ca să nu mai spunem că “ia faţa” frumoasei biserici şi dă o impresie neplăcută!

Ca să trecem şi la lucrurile bine plăcute Lui Dumnezeu
Cel de-al doilea aspect, oarecum strident şi de prost gust era faptul că la numai o sută de metri de sfântul lăcaş sfinţit în Duminica aceasta, parcă pentru a vicia atmosfera evlavioasă, câţiva nuntaşi se desfătau cu muzica dată la maxim, iar în marginea drumului o solistă ţipa un potpuriu de melodii care trădau texte de mahala!
Oare, organele de poliţie, jandarmii care se aflau în preajmă, de ce n-au atras atenţia asupra tentaţiilor unei desfătări exagerate şi care frizează ridicolul într-un spaţiu public şi într-un asemenea moment, ca să nu mai vorbim şi de impresia care trezeşte un gust amar în sufletul omului venit mai de departe? Dar, ca să trecem şi la lucrurile bine plăcute Lui Dumnezeu, la aspectele pozitive, cum s-ar zice, să amintim că dintre mărturisirile sincere ale unor persoane prezente la această sărbătoare, am reţinut unele cuvinte de aleasă simţire din partea domnului Vasile Sarcină, cel care ne spunea că “sufletul nostru se află în Casa lui Dumnezeu, iar dacă poţi să faci bine, Domnul te răsplăteşte cu bine”! La rândul său, d-na profesor Camelia Băltărete, directorul Grupului şcolar din Tismana, un suflet sensibil şi cu o mare dăruire în conducerea şi îndrumarea cadrelor didactice, ne spunea că: “pentru mine Biserica şi Şcoala sunt două repere esenţiale de viaţă, iar educaţia elevilor în spirit creştin face parte din vocaţia noastră ca dascăli şi ca modelatori de conştiinţe”, pentru că, altfel spus, în multe privinţe şi în atâtea şi atâtea situaţii, noi, cadrele didactice suntem ca nişte “pescari” care aruncă uşor neîncrezători mrejele lor!

Datoria fiecăruia de a preţui darurile pe care ni le trimite Dumnezeu
Înainte de a trece cu toţii prin sfântul altar, credincioşii prezenţi la sărbătoarea de resfinţire a Bisericii de la Isvarna au ascultat cu atenţie şi cu deosebit interes cuvintele ÎPS Dr. Irineu, cel care a vorbit mai întâi despre Pericopa Evanghelică a “Pescuirii minunate” şi despre datoria fiecăruia dintre noi de a preţui cum se cuvine darurile pe care ni le trimite Dumnezeu prin sfinţii Săi.
Nu ne apropie nimic de Dumnezeu decât numai rugăciunea, şi sufletul, şi inima curată, “iar dacă inima noastră este ca un ogor bine lucrat, un ogor roditor, de îndată ce vor ieşi aceste vlăstare ale cuvântului lui Dumnezeu, în sufletele noastre, ale celor care credem şi care ne silim ca să facem curat în inima noastră, ne rugăm Lui Dumnezeu şi El ne ascultă, cerem Lui şi El împlineşte cererea noastră”, astfel că de la pescuirea aceasta a peştilor, aşa cum a evidenţiat Întâistătătorul Bisericii noastre, Domnul Dumnezeu, prin Apostolii Săi, a trecut la pescuirea oamenilor! Din această Sfântă Evanghelie trebuie să înţelegem că nu trebuie să descurajăm niciodată în cererea noastră iar cea mai mare bucurie după rugăciune este că Dumnezeu ne rămâne în sufletul nostru.
De aceea, avem nevoie de stăruinţă, avem nevoie de multă nădejde în Dumnezeu, Cel care vede întotdeauna osteneala şi nevoinţa noastră! Pe fiecare dintre noi, de multe ori, Dumnezeu ne pune la încercări, ne lasă la necazuri, ca să înţelegem că cel mai potrivit lucru este să fim lângă El, aşa cum a sintetizat Mitropolitul Olteniei că ni se dezvăluie nouă miezul Pericopei Evanghelice a Duminicii acesteia. De aceea, pentru mântuirea celor care ne închinăm la Duhul Sfânt: “În această Duminică sfântă, când am făcut pomenire despre moşii şi strămoşii noştri şi despre înaintaşii noştri, prin resfinţirea Bisericii acesteia, să-I mulţumim Lui Dumnezeu pentru toate câte ni le-a dat şi să-l rugăm să ne fie întotdeauna învăţător şi Domn ocrotitor. Să-I mulţumim Lui Dumnezeu şi pentru aceia care s-au ostenit şi care au contribuit ca această sfântă lucrare să fie desăvârşită şi să-L rugăm pe sfântul ca pe aceştia să-i răsplătească după dragostea lor pentru Hristos! Harul Lui Dumnezeu şi ocrotirea Sfintei Treimi, să fie cu noi cu toţi, Amin”!
Profesor, Vasile Gogonea