Reflexii telepatice, în urmarea Mântuitorului Isus Hristos

100

Ca imperativ categoric urmează lui Isus Hristos şi te leapădă de toate deşertăciunile lumii „căci Cel ce vine după mine, nu va umbla întru întuneric(Ioan 8,1,2) zice Domnu. Acestea sunt cuvintele Mântuitorului Isus Hristos, cu care ne îndeamnă ca să vieţuim după pilde vieţii sale, de voim să ne luminăm cu adevărat şi a ne slobozi de toată orbirea inimii.

Drept acea faptă cea mare a noastră să fie a cugeta întru viaţa lui Isus Hristos. Învăţătura ce ne-a dat Isus Hristos, covârneşte toate învăţăturile sfinţilor şi cel ce ar avea Duhul lui,ar afla mană ascunsă într-însa. Dar se întâmplă că mulţi din cei ce aud evanghelia, puţini se mişcă cu inima, pentru că le lipseşte duhul Mântuitorului. Cine vrea să înţeleagă deplin învăţătura Lui şi să afle dulceaţa într-însa, acela trebuie să se sârguiască a-şi forma viaţa după viaţa lui Hristos. Ce te foloseşte pe tine cu cuvinte înalte a dogmatiza despre Sf. Treime, când n-ai smerenie, fără de care nu poţi să placi Treimii? Adevăr! Vorbele mari nu fac pe sfânt şi pe drept, ci viaţa cea plină de fapte bune place lui Dumnezeu. Mai bine voi inima frântă şi smerită, de cât ştiinţa a hotărî ce este Treimea. De ai ştii pe de rost toată Biblia şi zisele tuturor filosofilor, dar ţi-ar lipsi dragostea şi darul, ce-ar folosi? Deşertăciunea deşertăciunilor toate sunt deşertăciune, afară de a iubi pe Dumnezeu şi a-i sluji lui. „aceasta este cea mai mare înţelepciune, prin lepădarea de lume a căuta împărăţia cerească, cea cerească”. Aşa! Este deşertăciune a căuta cinste, dregătorii şi scaune înalte. Este deşertăciune, a umbla după poftele trupului şi a vâna plăceri care la vreme vor aduce grele pedepse peste noi. Este deşertăciune a dori necontenit viaţă lungă şi de viaţă bună a nu purta grijă. Este deşertăciune a pironi ochiul numai la vremea cea de faţă, şi pe cea viitoare a o pierde din vedere. Este deşertăciune, a ne lipi inima de ceea ce trece ca fumul, şi spre locuinţa unde sunt bunurile cele netrecătoare a nu le grăbi. Adu-ţi aminte adeseori de zisa aceea: că nu se va sătura ochiul a vedea, nici urechea a auzi (Ell.1,8). Învaţă dar a dezlipi inima ta de la bunurile văzute şi a o înălţa la cele nevăzute, că cei ce urmează profetele lor, îşi pângăresc conştiinţa şi pierd darul lui Dumnezeu. În reflexie, noi n-avem în această viaţă decât un interes: acela al mântuirii noastre şi nimeni nu poate fi mântuit de cât de mântuitorul Isus Hristos. Credinţa în cuvântul său, ascultarea poruncilor sale, urmarea virtuţilor sal, iată viaţa! Alta nu e şi nu poate fi! Restul e deşertăciune şi am văzut. Zice înţeleptul că nimic nu prisoseşte omului din toată osteneala sa, care se osteneşte sub soare . Bogăţii, plăceri, măriri, ce sunt toate acestea când se aruncă trupul în groapă şi când sufletul se duce în veşnicie? Să cugetăm la aceasta prin reflexii telepatice în urmarea Mântuitorului Isus Hristos. Chiar de astăzi, chiar din acest moment, căci mâine poate, nu va mai fi timp. Lucraţi cât e ziuă. Adunaţi-vă comori în cer care nu pier (Mat.6,20). Vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze (ion VI,4). Dorinţe zadarnice nu ne vor mântui. Dumnezeu voieşte fapte. Deci, urma-i Mântuitului Isus Hristos, dacă voiţi a trăi pentru totdeauna cu El.

Va urma

Preot iconom Alexandru Eugen Cornoiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here