Astăzi, 23 septembrie, toţi creştinii sărbătorim Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, care a fost binevestită de către Sfântul Arhanghel Gavriil lui Zaharia, soțul Elisabetei, în timp ce se afla la templu și slujea (Luca 1, 13-15), dar, Zaharia fiind bătrân, la fel ca și soția sa Elisabeta, s-a îndoit de cuvintele Arhanghelului Gavriil, de aceea, Sfântul Arhanghel îl înștiințează că pentru necredința lui va rămâne mut până ce se va naște pruncul (Luca 1, 18-20). Deci, astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Ioan Botezătorul, martorul cel ales de Dumnezeu, slujitorul acestei taine mari, de o covârșitoare însemnătate pentru mântuirea neamului omenesc. Ioan Botezătorul, despre care scria profetul Maleahi cu patru sute de ani înainte de Nașterea lui Iisus: „Iată, trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, și el va pregăti calea Ta”, mai ales că el este singurul pămantean despre care Iisus Mântuitorul spune acel cuvânt de laudă: „Că dintre toți cei născuți din femeie, nu este nici unul mai mare decat Ioan”! Când Sfântul Ioan este întrebat: „Cine eşti tu?”, el răspunde prin cuvântul prorocului: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: gătiți calea Domnului”, recunoscându-se pe el însuși a fi înaintemergător al lui Iisus şi pe acest înaintemergător al Domnului îl prăznuim noi astăzi.
Sfântul Ioan era un copil născut ca dar al rugăciunilor părinților lui, bătrânii Zaharia și Elisabeta, ajunși la o vârstă înaintată, care se rugaseră din tot sufletul să dobândească un copil de la Dumnezeu; și Dumnezeu parcă nu-i auzea, deși Zaharia era preot la Templul din Ierusalim. Ajunși la această vârstă înaintată, când nu mai aveau nici o nădejde să nască un copil, iată că Arhanghelul Gavriil îi aduce lui Zaharia, în Templu, vestea că Elisabeta va naște un fiu. Bătrâna Elisabeta naște la vremea cuvenită, și pruncul Ioan începe să crească, la fel ca orice prunc, sub oblăduirea părinților lui, într-un sat de munte, la 60 km de Ierusalim, o regiune plină de măslini și de portocali. Ştim că Sfântul Ioan a stat într-o peşteră, mai bine de 20 de ani, în cea mai aspră asceză pe care noi ne-o putem închipui, îmbrăcat foarte sumar, într-o haină săracă de păr de cămilă, desculț, umbla printre aceste pietre ascuțite din pustiu, rugându-se tot timpul și având mintea numai la Dumnezeu. Mânca miere sălbatică și un fel de fructe acre care creșteau în pustie, precum și muguri de copaci. Băutura lui era apa de izvor, iar patul era pământul gol. Ca acoperamânt avea cerul și harul lui Dumnezeu, mai ales că aceste pustiuri aspre ale Palestinei erau pline de animale sălbatice, peșteri în care foiau șerpii veninoşi și noaptea urlau șacalii care trăiesc în grupuri și țipă înspăimântător, mai ales noaptea! El a sfințit, astfel, sălbăticia pustiului, prin rugăciunile lui de zi și de noapte, prin viața lui aspră şi fără îndoială, că animalele nu l-au atacat pentru că simțeau Duhul lui Dumnezeu în el. Totuși, această severă pustnicie este nespus de plăcută și de dulce atunci când este închinată lui Dumnezeu, ca o jertfă curată a vieții noastre, oferită lui Dumnezeu cu smerenie și cu dragoste, din dorul de a-L cunoaște și de a ne apropia și mai mult de El. Prin această viață pustnicească, Sfântul Ioan devine modelul și prototipul pustnicilor de mai târziu care au populat pustiurile, trăind adânc și din plin Evanghelia lui Hristos. Rugăciunea lor era neîncetată, pentru ei și pentru lumea întreagă, mai ales că își sfințeau viața lor și viața altora, vindecând tot felul de bolnavi aduși în jurul peșterilor și chiliilor lor, sfătuind și convingând, așa încât cei care veneau la ei își schimbau cu totul viața de până atunci.
Prin urmare, Sfântul Ioan să rămână, dar, modelul nostru de smerenie: „El, Iisus, să creasca, să fie cât mai cunoscut de lume, iar eu să scad”, pentru că Iisus crește, până ajunge în Ierusalim și pe Golgota, iar Ioan, retrăgându-se, trece în împărăția luminilor. Deci, să urmăm exemplul smereniei lui, să-l avem la inimă și să ne rugăm cu toată credința acestui mare sfânt și prieten al Mirelui Hristos, care ne poate ajuta cu adevărat, aşa cum Bunul Dumnezeu şi Sf. Ioan Botezătorul, ne ajută şi pe noi, cei de la Parohia Bisericii ,,Sf. Cuv. Parascheva” să acoperim Casa Lui Dumnezeu şi să dăruim fiecare ceva pentru a fi apropiaţii Lui Dumnezeu! Doamne-ajută!
Preot Antonie FĂINIŞI, Parohia Strâmba-Jiu, Gorj
