I. A. Richards a mizat pe valoare ca idee supremă, pe atitudini ale comportamentului activ, pe judecăţile transculturale, (ci nu postlecturale), pe imaginaţie în act.
Cu exemplul unor mari modele europene pe masa de lucru, cu mintea deschisă, vie, fascinată de relevanţa estetică şi etică a noului (şi a nous-lui), Marin Arcuş se comportă metodic, dar dezinvolt, de pe praguri ale reacţiei şi cu ochii în permanenţă aţintiţi spre orizontul audienţei. Publică, de pildă, în presa tipărită („Gorjeanul”, singurul cotidian deschis şi culturii, literaturii, artelor, n.m.) şi în revista de ţinută academică „Antemeridian/ Postmeridian” a Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Tg.-Jiu, al cărei director încă sunt (?!) şi nu am de gând să demisionez.
Walter Benjamin se bizuie în comentariile sale pe afinităţi de substanţă şi pe iluminări. Gérard Genette recomandă în articularea unui eseostudiu unitatea viziunii imanenttranscendente. Georges Poulet imprimă criticii convergenţă şi cercualitate. Şerban Cioculescu caută sinestezia dintre senzorial şi inteletiv, iar Tudor Vianu năzuieşte a modifica statutul textului metaliterar. Insurgentul George Călinescu e un artist al (meta)cuvântului, iar Eugen Simion: un remarcabil senior al fineţurilor tematiste exoteoretice, împrumutate selectiv de la francezi ş.a.m.d.
Marin I. Arcuş ţine pe aproape, în această altă „aventură” editorială; emite cu o modestie desigur inteligent jucată (şi nu trucată, n.m.) câteva păreri şi este absolut convins ca şi Wilde că literatura e o perfectă expresie a vieţii şi ca şi Nietzsche că creaţia este singurul surâs al tragediei umane.
Ei, surâsul profesorului „de ţară” Marin I. Arcuş este creativ-creator, sinectic-exponenţial pentru o epocă, pentru o mentalitate de la întretăierea celor două milenii (al II-lea şi al III-lea). Îşi începe demersul într-o manieră tradiţională, arătându-se, ca şi Ion Pecie de pildă, preocupat-atras nenegociabil de folclor, sedus de literatura populară din universul ostăşesc. Ca şi Titu Rădoi, îl vedem interesat de evoluţia literaturii din Gorj, ori procedând ca Ion Trancău la investigarea interiorităţii cugetătoare a unor scriitori de la „Columna” (Spiridon Popescu, Viorel Gârbaciu, Haralambie Bodescu, Ion Popescu- Brădiceni).
Ca orice „călător spre Absolut” şi spre o Scriitopie mereu ofertantă, dar simultan şi ospitalieră, Marin I. Arcuş e un îndrăgostit făr-de-vârstă de valorile trecutului, ale istoriei, ale europenităţii culturale, ori ale balcanismului recurent, ale artei documentare şi ale întocmirii de veritabile profiluri eminenţiale şi modelatoare în perspectivă.
Un făptuitor prin excelenţă, un om exoteric în intenţii şi realizări performanţiale, autorul cărţii de faţă are calităţi de cronicar literar (şi de poezie şi de proză) vădind abilităţi axiologice şi apetit pentru identificarea unor noi voci scriitoriceşti.
De pildă, când comentează lirica unor poeţi contemporani (Dumitru Gherghina, Andrei Vremir ş.a.) îşi demonstrează superbe capacităţi hermeneutice şi de metapoetician şi reale însuşiri de expresivitate/reflexivitate de un înalt modernism (ca să nu-i zic transmodernism-n.m., IPB).
Când comentează proza, caută (re)lectura realmente plăcută, bazată pe valenţe estetice şi evident narative-acţionale cu un firesc miez realist şi sincer unde liniaritatea şi rememorarea fac casă bună cu fluxul memoriei şi cu mitologia, dar şi cu istoria (mai ales cea aberantă sub comunismul popular şi sub socialismul multilateral dezvoltat.)
Sau, ca şi Perpessicius, practică cu destul succes „marginaliile”, neuitându-şi datoria de a fi un recenzent prodigios, dar autoexigent.
În demersul său critic, de creaţie, hermeneutic şi de evocare, autorul acestor autentice repere culturale efigiale/entuziaste/, ne dăruie din preaplinul fiinţei sale spirituale bogăţie de idei, o avere inestimabilă, în chin (trudă) şi frumuseţea naşterii creaţiei de frontieră între realitate şi simbol, magie şi armonie, viziune şi logos ş.a.m.d.
Prof. Ion Popescu-Brădiceni, doctor în filologie al Universităţii din Craiova, membru titular al Societăţii Naţionale Române de Filozofie, membru titular al Academiei de Ştiinţă, Literatură şi Arte Oradea
