Mirajul unei lumi de vară, Farmecul vieţii “pe un picior de plai”

445

Pe bolta cerului stelele dispar una câte una…De vină este poate pata roşiatică, care ţâşneşte la orizont, la început timid, ca o acuarelă ştearsă, care se transformă treptat într-un uriaş semicerc de foc de săgetează văzduhul cu razele luminoase şi ştergându-te la ochi somnorosul Helios, apare în întregul său ca un Făt-Frumos, clipind din genele sale dătătoare de viaţă şi spunând: “Bună dimineaţa oameni!”.

“Şi bună-dimineaţa haiducilor şi frumosului oraş situat în depresiunea Tg-Jiu – Câmpul Mare, o depresiune intracolinară aflată la poalele Podişului Getic, municipiul Tg-Jiu”.
Vălătuci de aer alburiu se ridică în sus din parcul central şi din celelalte zone de verdeaţă, ca o respiraţie a pământului la răscrucea dintre noapte şi zi. Falnicii pomi din parc fac gimnastica de dimineaţă, mişcându-şi crengile cu ajutorul unui vânticel matinal, care îl săruta blajin deranjând nişte veveriţe somnoroase care ţipă la razele lor verzi: – Hei, moşilor! Mai vrem să facem nani! Scularea somnoroaselor că începe o nouă zi!
Poporul înaripatelor planau demult peste întinderea parcului şi a oraşului, în căutare de hrană pentru puişorii lor iar unele se spălau la ochi în razele de apă ce ţâşneau din arteziene. Pietonii şi maşinile care formau un furnicar mixt, că nu mai ştiai cine este majoritar ca umplură: străzile şi bulevardele oraşului.
Oraşul se trezea la viaţă în frumoasa dimineaţă de sfârşit de iunie. De fapt el nu doarme niciodată! Schimburile de noapte de la spitale sunt la datorie.
La fel politicienii, taximetriştii (o nouă categorie devenită majoritară în câmpul muncii) lucrătorii de la serviciile primăriei care se ocupă cu menţinerea curată a municipiului cât şi de puţine unităţi care mai sunt.
Verbul “a muncii muncire” de conjugarea a – IV îi caracterizează pe toţi muncitorii Tg-Jiului care este un oraş al muncii. Munca ce intră în cotidianul tuturor locuitorilor, de la muncitori la salariaţii unităţilor, de la elevi şi studenţi, care în perioada aceasta sunt foarte febrili, absolvenţii liceelor aşteptând încheierea bacalaureatului şi în continuare admiterea în facultăţi. Aici notez impresia foarte proastă pe care mi-a făcut-o la o emisiune TV nişte doamne secretare la minister care se plângeau de “invazia în Bucureşti şi marile oraşe ale nepoţilor “Desculţilor” lui Zaharia Stancu şi ai “Moromeţilor” lui Preda”, că vezi doamne, nu mai au loc odraslele orăşenilor de ei! Falsă idee! În prezent la oraşe numărul studenţilor care provin din mediul rural este din ce în ce mai mic şi ceea ce îi frământă şi pe studenţii facultăţilor din oraş este că nu au asigurat un loc de muncă după absolvire. Din această cauză un număr destul de mare de intelectuali din rândul tineretului şi nu numai, au emigrat în vest.
Tot oraşul este un şantier care în mare parte s-a încheiat pe centru care arată ca o bucăţică “ de Versailles”, graţie conducerii municipiului şi a edililor oraşului care se ambiţionează să facă din Tg-Jiu un oraş modern. În ciuda faptului că oraşul nostru ca mai toate oraşele României a fost “bărbierit” de numeroasele întreprinderi industriale şi comerciale unde lucrau mii de oameni. Ba, discutam mai deunăzi despre desfiinţarea liniei ferate înguste care mergea de la Apa Neagră până în centrul fostului combinat al lemnului din oraş. Doamne! Îmi amintesc că în oraşul Tismana se facuse şi o mini-gară unde oprea trenuleţul care avea ataşat şi un vagon sau două de persoane. Ce mai turism s-ar fi făcut astăzi dacă nu se grăbeau să demonteze toate branşamentele şi şina de cale ferată pe care au vândut-o unui îmbogăţit al începutului de epocă dickensiană. Şi e mare păcat.
Dar dv., iubiţi târgujieni bucuraţi-vă din plin că trăim într-un oraş modern pe zi ce trece mai frumos. Nu treceţi pe lângă fericire! Şi râdeţi cu orice ocazie. Filistinii urăsc râsul şi îi critică pe oamenii veseli. De altfel proştii sunt nişte mediocrii care nu suportă gluma.
Pascal spunea: “Plăcerea oamenilor mari e să facă oamenii fericiţi!”.
Bucuraţi-vă că avem un primar care se interesează şi de cazurile punctuale individualizate stând de vorbă cu oricine şi oricând. I se potrivesc şi versurile scrise acum 31 de ani, pe marginea filmului: “Primarul şi oraşul” (cu Anthony Quin): “Câţi primari din România/Şi-ar pierde preţiosul timp al lor/(Riscând să înfrunte ura proştilor)/Şi-aceasta pentru-un caz minor/Cei mulţi se ascund sub frazeologia: Lupt pentru colectivitate/Uitând că temelia ei e minuscula unitate/Ce să facă şi ei săracii?/Din cauza pădurii nu văd copacii.”Regret să constat acum după 3 decenii că acum zicala s-a inversat – mulţi din cauza câtorva copaci robuşti care umbresc orice vegetaţie de sub ei, mulţi nu se mai îngrijesc de pădure, de colectivitate. Avem noroc însă că în afară de geografia fizică şi economică servind în fond geografia uman – socială, geografia socială (termen folosit prima dată de Nestor VA Urechia acum 110 ani.) Spun asta deoarece activitatea edililor se ocupă de abordarea complexă trimiţând oraşul în … viitor.
Trebuie să fim fericiţi în această lună cu căldurile şi ploile ei care îmi aminteşte de o nuvelă a unui fost târgujian Petru Dumitru “Ploile de iunie”. “Clipa vieţii”, scria Sadoveanu “este mult mai dumnezeiască decât hărnicia morţii”. De aceea bucuraţi-vă de acest infinit ondulat ce-şi are începuturile în nemărginirea universului. Bucuraţi-vă că trăiţi în acest oraş frumos, unde Brâncuşi a construit operele sale ce îl trimit în nemurire.
Fiţi buni, deplina bucurie însemnând o fraternitate, o comuniune de spirit cu ceilalţi oameni. Feriţi-vă de ipocriţii şi Falconetii vremii. Ei sunt mai primejdioşi decât duşmanii făţiş. Condiţia primă a bucuriei este sociabilitatea. Bucuraţi-vă că trăiţi într-unul dintre cele mai frumoase oraşe ale României, oraş cu fascinante peisaje geografice cu unicele şi eternele opere de artă ale lui Brâncuşi. Bucuraţi-vă de poezia vieţii ce îţi destăinuie frumuseţile oraşului cât şi misterele astrale. Poezia vieţii e o pasăre vie care te înalţă, bucurându-te şi înălţându-te odată cu ea. Bucuraţi-vă târgujieni de epoca aceasta care cu toate vitregiile ei va premerge sper o epocă mai bună pentru noi şi urmaşii noştri.
Bucuraţi-vă de viaţă!
Gh. Rădulescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here