Ai venit şi anul acesta, aşa cum vii dintotdeauna, cu roade bogate, dar şi cu melancolia ce ne cuprinde… Îmi văd umbra lungindu-se pe pământ şi ştiu că deja eşti aici şi că trebuie să plec. Îmi rămaseră atâtea lucruri de îndeplinit. Te rog să duci la bun sfârşit ce mi-a rămas de făcut. Să desmierzi, cu soarele tău blând, copacii care rămân singuri, despuiaţi de frunze şi de cântec. Spune-le că-mi va fi dor de ei şi că la anul voi veni din nou să-i învii, cântându-le din frunză. Să mângâi chipurile triste acoperite de umbra ta lungă. Să pecetluieşti, toamnă, întru eternitate cu aurul tău, iubirile ce mi-au rămas de încununat. Ploile tale vor cădea peste codrii verzi de brad şi câmpuri de mătasă, peste ogoarele însămânţate cu mirabile seminţe, din care să se-nalţe tăcute seve-n lumină şi boabe de aur. Să veghezi ca stolurile de păsări călătoare să ajungă cu bine în ţările de soare pline, pentru a se reîntoarce la primăvară şi să aducă cu ele acea fărâmă de frumuseţe după care tânjim. Toamna, ,,vin carele-ncărcate cu roade din zăvoi, vin şi păstorii ce duc la staul turmele albe de oi”. Mai vin şi „oameni să culeagă câte-un vers, cum din prun culegi o prună fără a te opri din mers”. În toamna dulce ca iubirea, „soarele cu razele de aur prin corzile de vii, la strugurii luminii te îndeamnă să mai vii”.
Toamna reîncepe anul şcolar, când i se arată fiecărui elev drumul spre lumină şi i se călăuzesc paşii spre marele titlu de ,,OM”. Dar pentru părinţi: „Să le fie copilul cu-o treaptă mai domn/ Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!” Dar toamna ca: „Să scape de tremurături,/ Se duc cocorii…/ Cârduri trec./ Pentru cărbuni şi murături,/ Se duc şi banii de la C.E.C.” Toamna ne amintim mai des şi de părinţii noştri bătrâni şi bolnavi: „Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor/ Dacă n-au murit trişti în casele lor”….
Datorită lipsurilor, mama folosea rodul toamnei, galbena gutuie, dulce amăruie, în loc de daruri şi podoabe. „Mama mea n-avea nici globuri/ Nici beteală şi nici stea/ Sărbătorile de iarnă/ Cu gutui le-mpodobea…/ Luxul mamei cel mai mare/ Când copii ne mai simţeam/ Era pâinea de pe masă/ Şi gutuia de la geam”.
Sărbătorile religioase- Naşterea Maicii Domnului, Înălţarea Sfintei Cruci, Cuvioasa Paraschiva, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (Vovidenia), Sfântul Apostol Andrei, ziua naşterii (29 septembrie 1910) şi ziua morţii (28 noiembrie 1989) a Sfântului Ardealului-Părintele Arsenie Boca-, binecuvântează rodul muncii şi belşugul anotimpului toamna. Binecuvântează sufletele smerite, binecuvântează pe cei credincioşi şi iubitori de dreptate şi adevăr.
Romulus Modoran
