Legăturile lui Dincă Schileru cu Turburea

926

În timpul documentării pentru monografia comunei Turburea, am găsit la consăteanul Mihai Mirea, cartea poştală a cărei ilustraţie este reprodusă alăturat. Mi-a atras atenţia menţiunea că respectivul port popular era specific pentru Turburea pe la 1895 şi 1910, iar mai vechea mea pasiune de cartofil m-a ajutat să constat că manechinul care prezintă respectivul costum, este chiar Dincă Schileru. Lucrul este cert, de vreme ce o imagine aproape identică, în care manechinul ţine căciula în mâna dreaptă, apare în cartea lui G. T. Niculescu-Varone, „Costume naţionale din România întregită”, vol. II, Ed. Ziarului „Universul”, Bucureşti, 1940, sub fotografie fiind scris negru pe alb: „Dincă Schileru din comuna Bâlteni, plasa Jiu, jud. Gorj”.
Se confirmă astfel faptul că portul schileresc cuprinsese tot judeţul Gorj (şi nu numai), Turburea şi Şipotu (inclus în prezent în comuna Turburea) fiind pe atunci cele mai sudice comune din Gorj, pe Valea Gilortului. Această răspândire este confirmată şi de soţii Olimpia şi Constantin Popescu, în lucrarea „Şipotu şi Spahii – monografie”, manuscris, 1979.
Pe de altă parte, Dincă Schileru a fost o prezenţă activă în viaţa localităţilor actualei comune Turburea, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, după cum voi arăta în cele ce urmează.
Astfel, Dincă Schileru se află printre ctitorii bisericii din localitatea Turburea, chipul său fiind zugrăvit în pronaus (imagine reprodusă alăturat), de către Costin Petrescu, renumit pictor de biserici. Iată un fragment din presa vremii, cu referire la târnosirea bisericii şi prezenţa lui Dincă Schileru la respectivul eveniment, la 19 septembrie 1899: „…Când am ajuns, serviciul divin se începuse de însuşi PSS Episcopul, înconjurat de un numeros cler din Râmnicu-Vâlcei şi din judeţul nostru. … După serviciu s-au sfinţit mesele ţăranilor cu ocazia hramului bisericesc din acea zi. Apoi un numeros public a luat masa sub un dinca schileru1umbrar mare în curtea bisericii. … În timpul mesei au închinat: PSS Atanasie Mironescu, D-l avocat Iunian, D-l deputat Schileru, preotul Ilie Roşoga. …” (Caton Slăvescu, în „Lumina satelor”, Târgu-Jiu).
Implicarea lui Dincă Schileru în ctitorirea bisericii din Turburea se datora prieteniei care îl lega de preotul Ilie Roşoga, el însuşi o personalitate a acelor vremuri, fiind implicat în susţinerea cooperaţiei gorjene, alături de Iuliu Moisil, Gheorghe Dumitrescu-Bumbeşti şi alţii.
Această prietenie va fi pusă şi mai pregnant în evidenţă peste numai trei ani, la 22 septembrie 1902 având loc cununia civilă a seminaristului Grigore Preot Ilie Roşoga, cu Polina Nicolae Stroescu, din comuna Roşia, plasa Jiu: unul dintre martorii din partea miresei, prezent la evenimentul de la Primăria Turburea, a fost Dincă Schileru, proprietar din comuna Bâlteni, cel care va fi apoi şi naşul tinerilor căsătoriţi. Şi pentru că vorbim despre ei, să spunem că Polina şi preotul Grigore Roşoga au avut trei copii, doi băieţi fără urmaşi direcţi şi o fată, căsătorită cu învăţătorul Păunescu, originar din Mehedinţi şi cu care s-a stabilit la Caracal. Familia Păunescu a avut patru copii: o fată şi trei băieţi, cunoscuţii oameni de afaceri Valentin (decedat), Viorel şi George Păunescu.
Revenind la Dincă Schileru, îl găsim, conform Anuarului României pe 1915, între exploatatorii pădurilor din lunca Gilortului, la Poiana (în prezent sat al comunei Turburea) şi Floreşti. Iată cum este prezentat evenimentul de către învăţătorul Ion Gr. Şerbănescu, în „Contribuţii la monografia comunei Poiana de Sus”, manuscris, 1944: „acesta adusese câteva zeci de familii de rudari (albieri) care au transformat în marfă de export zăvoiul, podoaba râului Gilort”. Urmaşii celor aduşi atunci de către Schileru, locuiesc în prezent în cătunul „Rudari” din localitatea Poiana, pe atunci comuna Poiana de Sus, plasa Gilortului, judeţul Dolj, în prezent satul Poiana, comuna Turburea, judeţul Gorj.
Tot la Poiana, pe Gilort, Dincă Schileru a deţinut după 1900 o moară, în funcţiune până la 1915. După moartea lui Dincă Schileru, preotul şi senatorul Ilie Roşoga a fost apropiat şi de unul dintre urmaşii acestuia, deputatul Aristică Schileru (stabilit la Musculeşti, pe Gilort, la circa 15 km nord de Turburea), cei doi reprezentând Gorjul în Parlamentul României care a aprobat Constituţia de la 1923.
Nelu Vasile, Turburea, Gorj

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here