În călătorie, prin România – Un fotoreporter francez, îndrăgostit de muzica lăutarilor

J.R.: „Sunt pentru a patra oară în România. Prima dată doar am trecut prin această ţară, în 2006 sau 2007. Am trecut prin Transilvania şi am păstrat o amintire frumoasă a primei impresii şi am zis că voi mai veni. Aşa că am venit vara următoare cu prietena mea, pe motociclete şi am făcut o călătorie prin ţară şi mi-a plăcut ţara pentru că apoi am descoperit Maramureşul şi partea de nord şi am hotărât, pentru că sunt un fotoreporter, fotojurnalist – depinde de subiect – am început să fac un documentar de călătorie pentru o televiziune. Am început o serie, pe motociclete, şi după ce am făcut două episoade în India, am hotărât să facem şi în România, aşa că am revenit în octombrie.

Rep: A cui a fost ideea? Cine a hotărât? Ai vrut tu, după ce ai văzut România?

J.R.: Da, cred că România merită un documentar de călătorie aşa că am făcut unul. Când am venit, a trebuit să căutăm motociclete vechi din această ţară, pentru că acesta este conceptul seriei de documentare. Am mai făcut o călătorie prin ţară şi mi-am dat seama că după aceste trei călătorii în România am vizitat mereu cât am putut, dar asta a însemnat Transilvania, Apusenii, numai zonele de nord, Maramureşul, Moldova, Bucovina şi puţin din Dunăre. Ieri (n.r. – vineri) am venit pentru prima dată aici, pentru că a trebuit să îl întâlnesc pe Viorel Gârbaciu. Deci nu am venit numai în scopul de a călători ci şi pentru a descoperi şi a afla mai multe despre muzica lăutarilor, care îmi place foarte mult. Sunt un fan de foarte mult timp şi am o colecţie în creştere de albume. În Paris poţi găsi foarte multe. Aşa am găsit un album al lui Ionel Budişteanu, care a fost un mare lăutar şi acest album îmi exaltează cu adevărat simţurile şi emoţiile şi m-am gândit că trebuie să merg în România şi să fac ceva despre muzică. Să prezint ţara prin muzica sa, care este bogată şi destul de variată şi acum văd diferite locuri şi de asta am venit şi aici. Ieri am mers şi am întâlnit nişte muzicieni, o femeie cântăreaţă, Rela Ciulei, familia Argint şi satul Pârâul de Pripor. Şi pentru că am călătorit mult, am mâncat un peşte delicios cu mămăligă, bineînţeles. Acesta este un alt aspect, în România poţi avea parte de mâncare foarte bună şi acesta este un aspect foarte important, întrebaţi orice călător despre mâncare, pentru că este o nevoie zilnică.

J.R.: Toată ziua m-am gândit că este ciudat faptul că am fost de patru ori în România şi nu am văzut niciodată Oltenia şi regiunea Gorjului. Cum se face? Mai ales că, de obicei, când ai peisaje atât de frumoase, când se văd şi munţii, mai ales că acesta este un drum bun spre Transilvania, poţi începe de aici. Dacă începi din Bucureşti mergi pe autostradă şi nu vezi nimic. Aşa că este mai bine să începi de aici. Şi este foarte ciudat pentru că poate nu am eu un ghid bun, dar am un ghid francez şi parcă ar fi o gaură neagră pe hartă pentru că nu scrie nimic de Gorj, Oltenia şi m-am gândit că ori nu au făcut realizatorii ghidului o treabă bună ori poate Ministerul Turismului nu scoate în evidenţă suficient de mult această regiune. Poate că am fost foarte norocos că am ajuns aici în plină primăvară, când totul înfloreşte, acest lucru oferind un farmec aparte.

Rep: Ai putea veni să vezi peisajele în toate anotimpurile.

J.R.: Da, bănuiesc că şi în toamnă trebuie să fie la fel de frumos. Dar acum este fantastic pentru că avem linia de zăpadă, vârful munţilor, şi mai jos pădurea îmbobocită şi înverzită. Din păcate ghidurile turistice nu te trimit într-un loc pentru că are peisaje frumoase, nu este suficient. Trebuie să fie şi ceva arhitectură, cum ar fi mănăstiri vechi şi, de obicei când ai aşa ceva cum aveţi aici, ghidurile ar trebui să le consemneze. Şi nu în ultimul rând, Brâncuşi. Am rămas uimit. M-am gândit că poate ghidul meu este greşit.

Rep: Nu ştiai că poţi găsi aici sculpturile lui Brâncuşi?

J.R.: Nu. Dacă aş fi fost mai cultivat în artă şi aş fi citit cărţi despre el, poate aş fi ştiut. Dar uneori mai uiţi lucruri. Ştiam că Brâncuşi este un sculptor din România dar nu ştiam de unde anume, nu l-aş fi putut localiza. Nu ştiam să spun că locul unde s-a născut sau casa memorială este aici şi acest lucru este foarte ciudat. Regiunea merită să fie scoasă în evidenţă şi să fie trecută în ghiduri. Când voi ajunge în Paris voi căuta alte ghiduri, pe cele mai importante, să văd de câte ori Oltenia şi Gorjul lipsesc din ele.

Rep: Cât de mult ştiai despre cultura noastră şi ce crezi acum, după ce ai văzut România?

J.R.: Mie îmi place şi mă interesează mai mult muzica. De fapt, cel mai mult îmi place cultura prin intermediul muzicii, în rest, am văzut ţara, ştiu deja despre ce este vorba.

Marea diferenţă este, şi nu vorbesc despre mine pentru că eu călătoresc mult şi sunt mai educat, pentru mulţi este un clişeu, românii, pentru majoritatea oamenilor needucaţi sau care nu călătoresc, sunt cerşetorii din Gara de Nord. Şi este o diferenţă mare. Oricine vine în România va rămâne şocat să vadă că nu sunt la fel şi chiar dacă văd ţigani îşi dau seama că sunt doar o parte nereprezentativă.

După terminarea interviului, fotoreporterul a mers la Banda lui Alită Piţigoi, din Târgu-Cărbuneşti, alături de directorul Şcolii Populare de Artă din Târgu-Jiu, Viorel Gârbaciu.

Primit cu multă căldură de lăutarii cărbuneşteni, francezul a petrecut o după-amiază memorabilă, aşa cum singur a declarat, înregistrând câteva cântece tradiţionale şi fotografiindu-i pe interpreţii care, din păcate, sunt printre ultimii rapsozi ai zonei.