“GORJANUL” – fanion al presei gorjene (II)

234

GJ[1].ArethiaÎn 1944, ziarul “Gorjanul”, – “condus cu râvnă şi tenacitate de dl. Jean Bărbulescu”, – împlinea două decenii de existenţă. Într-un articol-bilanţ, semnat de înv. Ion Danciu, din Curtişoara-Gorj, se aprecia că publicaţia “n-a fost numai o cronică a faptelor zilnice, ci a animat în coloanele-i floarea intelectualităţii gorjene”, ţinând legătura “între cei plecaţi şi cei rămaşi acasă”. Care ar fi secretul prin care acest ziar se bucură de o audienţă largă? se întreabă autorul: “Este unul ce aparţine Gorjenilor şi unul ce aparţine Conducătorului său, domnului Jean Bărbulescu”, care, cu un rar simţ gazetăresc, “a ştiut să fie mai mult decât gorjean”.

Încă de la primul număr, “Gorjanul” îşi propunea să lase deoparte “luptele politice” şi să devină un mesager “de la un colţ la celălalt al judeţului”. Ziarul se va dovedi, însă, mai apoi, mult mai ambiţios, devenind o “tribună” a tuturor gorjenilor, un “organ de cultură şi informaţiuni”, ce a depăşit, după primul deceniu de apariţie cu mari greutăţi, frontierele Gorjului, circulând în întreaga ţară, ba având chiar abonaţi dincolo de hotarele ţării.

Tribuna gorjenismului

Adevarată „tribună” a gorjenismului, publicaţia a ştiut să îmbine „specificul regiunii” cu informaţiuni mai largi din domeniul cultural, politic, social şi economic. Număr de număr, timp de peste două decenii, puteau fi găsite editoriale interesante, de interes general, rubrici de „informaţiuni” sociale, culturale, comerciale. Ca „organ de cultură şi informaţiuni” (înregistrat la Tribunalul Gorj, sub nr. 2, din 12 mai 1938), “Gorjanul” s-a dovedit cea mai longevivă publicaţiune de pe aceste meleaguri. Şi acest lucru a fost cu putinţă datorită multor „sacrificii” făcute de acelaşi Jean Bărbulescu, a cărui personalitate, publicistul şi poetul Ion Romanescu o caracteriza drept „balzaciană”, având în vedere marea putere de muncă şi voinţă imensă ce-l caracterizau pe acest întemeietor de presă locală, însă de revelaţie naţională.

magritte1947-5[1]Cel mai mare şi serios ziar al provinciei

Prestigiul “Gorjanului” devenise imens într-o epocă în care publicaţiile apăreau cu sutele şi dispăreau după câteva zile, săptămâni ori luni, rareori durând câţiva ani. Era apreciat drept “cel mai mare şi serios ziar al provinciei”, fiind difuzat în întreaga ţară, prin mii de abonaţi, şi trimis tuturor publicaţiilor judeţene şi centrale. De fapt, însuşi „Gorjanul” primeşte şi consemnează apariţia unor gazete de provincie, fie că acestea veneau de la Tulcea, Bacău, Baia-Mare, Timişoara, Cluj, Braşov, Caracal, Târgovişte, Constanţa, Brăila, Suceava, Oradea, Craiova ş.a.m.d.

Multe din aceste pu-blicaţii apreciază atât prezentarea grafică cât şi conţinutul diversificat, destul de interesant, în general fiind socotit o gazetă a cărei importanţă trece de hotarele judeţului. Spre exemplu, „TRIBUNA” din Sibiu (nr.4, din 21 ianuarie 1934) aprecia, cu prilejul jubileului de zece ani, atât “execuţia tehnică” cât şi conţinutul, care făceau, la un loc, un ziar ce se ridica “deasupra tuturor ziarelor de provincie, servind drept exemplu”. Aceleaşi cuvinte de recunoaştere sinceră a preeminenţei sale gazetăreşti le întâlnim în „ROMÂNUL” (nr.43/44 din 26 ianuarie 1934), care-l considera drept “pildă grăitoare şi îndrăzneţ îndemn” pentru toţi oamenii de bine interesaţi să facă “operă de românească unificare şi armonizare socială”. Dacă „VIITORUL” bucureştean vedea în publicaţia gorjeană un “serios document asupra ţinutului oltenesc” (1 ianuarie 1934), „DIMINEAŢA” (din 17 februarie 1934) îl prezenta, la zece ani de la apariţie, drept „un model al publicaţiilor regionale”.

Cu prilejul aniversării din 1944, iată ce scria „PORUNCA VREMII”: “Să mai spunem că «Gorjanul» e cea mai bună gazetă din provincie? Inutil. Dl Jean Bărbulescu merită felicitările tuturor pentru apostolatul pe care-l face în urbea olteană, de unde-a pornit Tudor cu pandurii şi fecioara desrobirii, Ecaterina Teodoroiu. Îi urăm să ducă «Gorjanul» cât mai sus şi cât mai departe. Merită”.

Gorjanul – o biruinţă

Sub titlul “O biruinţă”, ziarul „DACIA” din Timişoara salută pe “confratele Gorjanul, care apare la Târgu-Jiu, sub direcţia d-lui Jean Bărbulescu”, simţindu-se solidar cu strădaniile şi năzuinţele acestuia şi confruntân du-se “cu aceleaşi greutăţi”, dar “simţind alături şi bucuria întreagă a biruinţei” îi urează “ani mulţi, putere de muncă spre a putea sluji aceleiaşi credinţe, care înaripează sufletul românesc de pretutindeni”.

Tribună liberă şi nu vândută politicienilor

Evenimentul aniversar este consem-nat, printre atâtea gazete de provincie, şi de „confratele” «Românul» (nr. 5/6 februarie 1944), care-l felicită pe “inimosul fondator, proprietar şi director, d-l Jean Bărbulescu”, care a reuşit “să aprindă această făclie în Gorjul istoric şi de două decenii”. Este apreciat „tirajul extraordinar”, “donaţiile benevole şi de dincolo de hotare chiar”. Departe de a fi o publicaţie “regionalistă”, “Gorjanul” este o “tribună liberă”, adică “nu vândută politicienilor”, în care se publică „orice problemă de interes general: patriotic, creştinesc, edilitar şi economic”. Este sesizată legătura întreţinută cu „fiii Gorjului”, orideunde s-ar găsi aceştia, unii deveniţi „înalţi demnitari ai statului”. „Informator fidel al opiniei publice” şi „străjer neadormit al treburilor obşteşti din jud. Gorj”, timp de 20 de ani, “Gorjanul” a pătruns în Ardeal, în Bucovina, în Transnistria, ba chiar pe front, la abonaţi, unde se citea cu mult drag şi interes, „ca o scrisoare de acasă” (articol semnat de doljeanul Florin Stănescu-Gighera, preot misionar în Transnistria, el însuşi un colaborator fervent al „Gorjanului”).

Documentar de prof. dr. ZENOVIE CÂRLUGEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here