Ziua de 24 ianuarie a fost marcată de Universitatea ”Constantin Brâncuşi” prin organizarea, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei, Drept şi Administraţie Publică, a conferinţei cu titlul “24 ianuarie 2019 – 160 de ani de la întâia mare unire a românilor”. Unul dintre aspectele cele mai importante ale dezbaterii a fost cel privind abordarea unirii de la 24 ianuarie 1859 ca eveniment secundar în istoria românilor, comparativ cu unirea de la 1 decembrie 1918. Aşa cum după cel de-al doilea război mondial marele război a devenit primul război mondial, tot aşa, ar trebui să discutăm despre unirea de la 24 ianuarie 1859 ca prima sau întâia unire a românilor, la fel de mare şi de importantă ca şi cea din 1918.
Un al doilea punct al dezbaterii a fost cel referitor la contextul international în care s-a putut desăvârşi actul de la 24 ianuarie 1859. În urma Războiului Crimeei, a fost semnat, la 30 martie 1856, Tratatul de la Paris care stipula, între altele, convocarea imediată a Adunărilor ad-hoc, ca adunări consultative ce aveau drept scop exprimarea voinţei populare privind organizarea politică a principatelor. Acesta este momentul în care românii intră definitiv în atenţia marilor puteri ale Europei, momentul în care clasa politică românească îşi declară adeziunea, fără rezerve, la modelul politic şi cultural occidental.
A fost adusă în discuţie şi personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, cel care era ales la 5 ianuarie 1859 domnitor al Moldovei şi la 24 ianuarie domnitor al Ţării Româneşti, ca urmare a unui consens politic între diversele facţiuni politice de orientare liberală şi conservatoare din cele două principate. Alături de personalităţi politice de prim rang, precum Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Kretzulescu, Cuza a fost unul dintre artizanii edificării României moderne.
Si la toate aceste dezbateri au stat saracii cu geaca pe ei? Chiar nu mai au bani de gaze?