– Rep. Domnule prof. univ. Pantelimon Manta, am văzut că minerii au mai încercat să protesteze la Tg. Jiu, dar nu prea a mers organizarea protestului! Credeți că mai vin vreodată acești năpăstuiți ai soartei ca să-și exprime nemulțumirile lor?
-Tot ce se poate, pentru că întotdeauna există nemulțumiri și nemulțumiți, iar oamenii care își pierd locul de muncă sunt predispuși la manifestări care degenerează în violență!
– Rep. Când oamenii izbucnesc și psihologia mulțimii “pulsează” violență, de bună seamă că se ivesc momente dificile!
-Da, știu că ați pomenit în dialogul nostru anterior despre situația plecării minerilor către București, cu ani în urmă, când au trecut și prin Tg. Jiu, iar atunci a fost un moment dramatic, cu multe aspecte surprinzătoare!
“Eu cred că aici își «băgau coada» și partidele politice”
– Rep. Vă rog să detaliați!
-Da, pentru că înainte cu aproape o săptămână “serviciile” ne atenționaseră că se pregătesc deplasări ale minerilor, iar câteva zile am dormit chiar în Prefectură. S-au mobilizat atunci autoritățile centrale, ministrul de interne, un ministru secretar de stat, generali de jandarmi, șefii de la jandarmeria și de la poliția locală.
– Rep. Se preconiza și adoptarea unor măsuri represive împotriva minerilor?
-Să știți că au fost câteva lucruri care pe mine m-au impresionat și eu cred că aici își “băgau coada” și partidele politice, iar pe undeva am o bănuială că și serviciile secrete, fără să am o certitudine!
– Rep. Sună cam “ciobănește” expresia își “băgau coada”, dar detaliați!
-Da, sună și răsună, dar, după cum se știe, înainte de Sadu, la vreo doi-trei kilometri, jandarmeria instalase un baraj care se dovedea favorabil sub aspect natural, pentru că sus era muntele și jos era Jiul, un fel de “pe aici nu se trece” pentru a opri coloana minerilor.
– Rep. De ce nu ați căutat și o cale a dialogului?
-Să știți că am încercat chiar să stau de vorbă cu minerii, cu liderii lor. Erau cam 15 mii de mineri, un drum destul de îngust, când am încercat un dialog cu liderii, dintre care Miron Cosma lipsea, iar când credeam că putem discuta deschis, deodată au năvălit peste baraj, moment în care jandarmii au recurs la gaze lacrimogene. Fără să-mi dau seama, am căzut în capcană, pentru că am leșinat și eu din cauza gazelor lansate de jandarmi. Acesta poate e un moment mai curând anecdotic, dar aș dori să vă spun că după ce se întâmplase altercația din momentul zilei, ca un semn de întrebare, iată, seara am văzut unii tineri din Sadu care se îndreptau spre mineri pentru a solidariza cu aceștia!
– Rep. Simțeați că vă e teamă în acele momente?
-În general, nu prea mă tem atunci când mă confrunt cu oamenii, dar când te întâlnești cu o asemenea “gloată” e normal să ți se facă un pic părul “măciucă”, pentru că, domnule, erau 15 mii de oameni, cu problemele lor de viață, pe care și eu le știam, pentru că sunt un om de la țară, fără să fiu rupt de realitățile sociale! A doua zi a fost trimis subprefectul, care a și fost demis până la urmă, datorită unor măsuri ineficiente, pentru că minerii, deși fuseseră opriți momentan, pentru a avea garanția că nu se duc pe calea ferată au fost deplasate și acolo forțe de ordine. În mod surprinzător, însă, noaptea, fără să se știe din al cui ordin, jandarmii care asigurau paza au dispărut de pe calea ferată, iar minerii au apărut deodată în spatele jandarmilor, ceea ce mă face să cred că au fost unele lucruri încurcate în acel moment. Chiar dacă subprefectul a fost demis, cred că nu el a fost cel vinovat pentru străpungerea barajului de către mineri!
“Este foarte greu să decizi între a respecta prevederile legii și a-ți asuma o responsabilitate”
– Rep. Ce v-a impresionat mai mult în acele clipe?
-Aș dori să subliniez un aspect “picant” care pot spune că m-a marcat sufletește. Iată, în caz de forță majoră, jandarmii aveau voie să folosească armamentul din dotare numai la ordinul prefectului, iar sub aspect juridic, eu eram apărat de lege, dacă aș fi dat un asemenea ordin, dacă jandarmii ar fi fost atacați de protestatari. Știu că mi s-a cerut un asemenea ordin, pe care n-am vrut să-l semnez, în pofida intervenției ministrului de interne! Eu am făcut atunci un compromis pe care nu l-am dezvăluit niciodată, pentru că nu am făcut public un asemenea ordin de a se trage în protestatari!
– Rep. Poate că e o știre “bombă”, dar, totuși, ce ați făcut în mod concret?
-Ce am făcut, în schimb? L-am semnat, dar nu i-am dat număr de înregistrare, iar sub această formă i l-am lăsat secretarei, căreia i-am cerut ca în cazul în care se întâmplă ceva grav, să înregistreze ordinul respectiv și să-l facă public, dar altminteri, să nu-i dea drumul nicidecum, indiferent cine va suna ca să fie dat un asemenea ordin! Am avut șansa să nu fiu nevoit să recurg la o asemenea măsură extremă, pentru că este foarte greu să decizi între a respecta prevederile legii și a-ți asuma o responsabilitate!
– Rep. În cele din urmă, cum v-ați împăcat cu prezența minerilor în Tg.Jiu?
-A trebuit chiar să-i cazăm, și ei au fost mulțumiți!
– Rep. Deci, în loc să-i “gazați”, a trebuit chiar să-i cazați în mod civilizat!
-Au început discuțiile, dar Cosma n-a binevoit să vină la negocieri, iar noi am discutat cu ceilalți lideri, pentru că au stat cam două zile aici!
– Rep. Ce substrat aveau discuțiile?
-Să știți că la un moment dat eram chiar pe punctul de a-i opri pe mineri, pentru că l-am sunat de vreo două ori pe primul-ministru Radu Vasile, Dumnezeu să-l odihnească, pe Radu Berceanu, dar el era un tip prea arogant, apoi l-am sunat și pe Petre Roman, care era președintele Senatului! Știu că l-am rugat pe Radu Vasile să facă un efort și să vină să discute cu minerii, dar până la urmă a acceptat să trimită o comisie care să discute cu minerii, cu condiția ca aceștia să plece înapoi! Știam că minerii nu vor accepta să se întoarcă și l-am atenționat pe premierul Radu Vasile în acest sens. Cred că au fost ușor aroganți guvernanții de atunci, pentru că așa cum au negociat ulterior la Cozia, de ce nu s-ar fi realizat și “pacea de la Tg. Jiu”, nu-i așa ?
“Poate că așa am fost mereu, un ambițios, un orgolios și un tip nesupus”
– Rep. Bine, bine, dar dumneavoastră nu erați reprezentantul în teritoriu al acestor oameni etichetați ca niște “guvernanți aroganți”?
-Sigur că da…
– Rep. Vă aflați ușor în contradicție cu șefii dumneavoastră, dacă judecăm puțin!
-Poate că așa am fost mereu, un ambițios, un orgolios și un tip nesupus, pentru că nu m-am lăsat prea ușor călcat în picioare! Dimpotrivă, am căutat întotdeauna să exprim un punct de vedere care să țină seama de realitate și nu neapărat de ceea ce vor șefii! Probabil că din această cauză, nici nu am avut o carieră îndelungată pe linie politică și care să fie plină de “succesuri”!
– Rep. Haideți să discutăm unele lucruri și despre politică, pentru că devine interesant!
-Înainte de a trece la acest domeniu, aș dori să mai subliniez ceva în legătură cu minerii!
– Rep. Vă rog să subliniați!
-E vorba de un episod “șugubăț” cum s-ar spune, puțin insolit, pentru că a doua oară când au venit minerii și s-au dus pe direcția Costești…
– Rep. Cred că sunteți într-o eroare, pentru că a doua oară au mers pe la Stoenești-Olt…
-Aveți dreptate, când au mers pe Rovinari-Craiova-Stoenești…
– Rep. Așadar, să continuăm!
-Deci, la prima “cruciadă” a minerilor, prefectul de Vâlcea dădea o declarație cam sforăitoare, acuzându-ne că nu am fost destul de energici și de capabili să-i oprim pe mineri. După părerea mea, cred că la Costești a contat foarte mult și aportul localnicilor, prin faptul că s-au solidarizat cu minerii, mai ales că la Costești sunt familii de mineri!
– Rep. Era adeptul unor măsuri mai dure, de bună seamă!
-Domnule, manifestanții pot fi opriți cu gaze lacrimogene, cu scuturi, nu se poate trage cu gloanțe în oameni, ce, mai suntem în 1907, când s-au răsculat țăranii? Ei, prefectul de Vâlcea, Curcăneanu, cam fanfaron de felul său, pe baza declarațiilor lui arogante, când l-au prins minerii, l-au cam “ciomăgit” puțin!
– Rep. Acesta e un episod anecdotic ce s-a întâmplat la prima “cruciadă” a minerilor…
-Da, pentru că la cea de-a doua venire a lor, au fost ceva mai șmecheri, trimițând vreo două autobuze pline care au făcut un “cap de pod” la Sadu. Atunci m-a sunat, iar, prefectul de Vâlcea, Curcăneanu, care îmi reproșa că la noi nu există poliție, nu există jandarmi, că noi am dormi și i-am trimite pe mineri pe capul lui! Am savurat puțin gluma, având în vedere că simpaticul Curcăneanu luase bătaie zdravănă prima dată, pentru că până la urmă minerii nu s-au mai deplasat pe direcția Rm. Vâlcea, iar aici cred că și Cosma a greșit, alegând varianta Stoenești-Olt, un episod nefericit pentru deplasarea minerilor!
“Chiar liderii minerilor au apreciat poziția mea și modul în care am acționat”
– Rep. Considerați că v-ați făcut datoria cum se cuvine în “confruntarea” cu minerii?
-Da, pentru că în multe privințe, chiar liderii minerilor au apreciat poziția mea și modul în care am acționat ca reprezentant oficial al guvernului. Le înțelegeam problemele, pentru că știam că erau reale, aspecte legate de viața lor. Ei demonstrau pentru a avea locuri de muncă, nu neapărat pentru a cere salarii mai mari, dar într-o țară civilizată nu trebuie să impui cu “bâta” o anumită revendicare! Desigur, pentru o soluție economică, trebuie să-i explici și omului ce intenționezi să faci la un moment dat! Nu poți să iei omului pâinea de la gura copiilor, doar pentru că Europa vrea să închidă mineritul!
– Rep. Aș dori să trecem și în sfera politicului propriu-zis și să ne explicați, cum s-a împăcat omul Manta, cel cu vocația funcției administrative, cu persoana care a ajuns la un moment dat liderul filialei Gorj a Partidului Democrat?
-Eu am lucrat mult cu Ștefan Popescu-Bejat, el era liderul filialei, eu vicepreședinte, dar aveam activitate și la Consiliul Județean, iar la un moment dat, am intrat în competiție cu el, deși cred că l-am lăsat cam prea mult în funcția de președinte(sic??!!), pentru că nu țineam neapărat să dețin funcția de lider de partid!
– Rep. Să nu-mi spuneți că sunteți “oglinda moralității” în politică!
-De multe ori, cred că am putut lucra mai mult pentru mine, pentru familie, pentru profesia mea, din poziția doi de administrație, iar atunci când am considerat că a venit momentul, am dat o bătălie cinstită cu Bejat și am câștigat-o meritat!
– Rep. Totuși, nu ați deținut prea multă vreme funcția de lider democrat al filialei Gorj!
-Este adevărat acest lucru, pentru că am intrat destul de repede în conflict cu Traian Băsescu, căruia i-am scris o scrisoare “de dragoste” care a însemnat despărțirea! Dar înainte de asta, am avut o întâlnire de un sfert de oră cu el, și mi-am dat seama de atunci că este un tip pragmatic, inteligent, dar extrem de agresiv și de nerecunoscător!
– Rep. Cred că vă referiți la o agresivitate verbală, pentru că nu-mi imaginez să vă fi agresat fizic, mai ales că sunteți destul de dotat din acest punct de vedere!
-Mda, așa este, dar eu am încercat să-i explic faptul că am dus o luptă grea cu Mischie la Gorj, poate cum n-a luptat el în București cu PDSR-ul, cum se numea atunci…
– Rep. Ați regretat vreodată acest dezacord cu Traian Băsescu?
-Nu, n-am regretat niciodată, chiar dacă ar fi fost mai bine pentru mine dacă nu apărea acest conflict! Eu am plecat în momentul în care ei au venit la putere și poate aș fi câștigat mai mult în activitatea mea, dar nu puteam “să-mi dau palme” și să mă umilesc pentru că eu am acceptat să fac politică prin verticalitate și prin onestitate!
(Va urma)
Profesor, Vasile Gogonea
